Autor: Nicoleta Gabriela Hădărugă
Prof. Dr. Ing. Universitatea de Ştiinţele Vieţii „Regele Mihai I” din Timişoara, Facultatea de Inginerie Alimentară
Astăzi, când populaţia globală a ajuns la peste 8 miliarde de locuitori, comitetul ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite) discută pentru prima dată despre Securitatea Alimentară Globală şi definește acest concept astfel: „Securitatea alimentară există atunci când toți oamenii, în orice moment, au acces fizic și economic la alimente suficiente, sigure și hrănitoare, care să le satisfacă nevoile alimentare și preferințele alimentare pentru o viață activă și sănătoasă”, iar pâinea a fost şi va fi pentru totdeauna cel mai consumat aliment – „Pâinea cea de toate zilele”.
Producţia şi consumul de pâine sunt cunoscute din timpuri preistorice, materiile prime utilizate fiind dintre cele mai variate (grâu, secară, orz, ovăz, porumb, orez, mei). S-au descoperit dovezi ale fabricării pâinii încă de acum treizeci de mii de ani în Europa, iar aproximativ din perioada 10000 î.Ch. (Era Neolitică) pâinea a devenit una dintre principalele surse de hrană (Mondal, A. Et. al, Bread baking – A review. Journal of Food Engineering, 2008).
În Egiptul Antic se cunoşteau trei tipuri de grâu (Triticum sativa, T. zea şi T. spelta), orzul (Hordenum vulgare) şi sorgul (Holcus sorhum). Asirienii au construit inclusiv apeducte pentru irigarea culturilor şi maşini hidraulice pentru măcinare. Pâinea pentru populaţia mai săracă era preparată din grâu sau orz măcinat, amestecat cu apă, frământat şi copt în cuptoare. În Palestina s-a utilizat, de asemenea, grâul şi orzul sălbatic pentru fabricarea pâinii uscate, nedospite (Mondal, A. Et. al, Bread baking – A review. Journal of Food Engineering, 2008). În Europa s-au utilizat diverse cereale ca grâu, orz, ovăz, secară pentru obţinerea pâinii, în fiecare ţară sau regiune existând materii prime şi metode specifice de fabricare. În timpul Imperiului Austro-Ungar se producea la Viena cea mai fină făină de grâu din lume pentru producţia de pâine, care era obţinută după metode şi reţete vechi. Romanii au introdus morile pentru măcinarea boabelor de cereale ce utilizau roţi de piatră antrenate de apă. Mai târziu, a fost introdus şi porumbul în Europa (Franţa), care a fost adus din America, în anul 1560 (Ashton, J., The History of Bread – From Pre-historic to Modern Times. 1904, London: Brooke House Publishing Co).
„Organizația pentru Alimentație și Agricultură” estimează că între 691 și 783 de milioane de oameni au suferit de foame la nivel global în anul 2022, anulând complet progresele înregistrate începând cu anul 2015. În plus, insecuritatea alimentară a crescut de la 25,3% în 2019 la 29,6% în 2022, insecuritatea alimentară severă afectând 11,3 % din populația globală. Acest lucru, transformat în cifre, arată că 180 de milioane de persoane se confruntă cu o insecuritate alimentară severă faţă de cele declarate în anul 2019. În 2022, 27,8% dintre femei și 25,4% dintre bărbați la nivel global s-au confruntat cu o insecuritate alimentară moderată sau severă. Deși a existat o ușoară micșorare a decalajului global de gen în insecuritatea alimentară, perspectivele rămân slabe (https://www.worldbank.org/en/topic/agriculture/brief/food-security-update). Acest lucru trebuie discutat deschis cu toate comunităţile din ţară sau din întreaga lume pentru a le asculta vocile şi nevoile şi să căutăm împreună hrană şi bunăstare pentru toţi. Mai multe voci sunt esențiale pentru a-i susține pe cei afectați de insecuritate alimentară, echitabil și eficient, pentru a avea o “viață activă, sănătoasă şi frumoasă”. Consumul de pâine va creşte la nivel global odată cu creşterea populaţiei (9 miliarde de locuitori în anul 2050, conform ONU), iar preţul acesteia va trebui menţinut pentru a fi acesibilă tuturor aşa cum a fost întotdeauna.
„Iată pâinea, care întărește inima omului și, prin urmare, este numită hrana Vieții” – Matthew Henry
