Retragerea Elenei Lasconi de pe listele de la europarlamentare de către USR arată cel puțin trei lucruri: că USR continuă să fie un partid cu vocația autodistrugerii, că agenda cea mai importantă a USR se referă la LGBTQ+ și că Elena Lasconi va fi o lideră tot mai cu greutate în familia, desigur tradițională, a politicii românești. Asta în plan politic. În planul societal, arată că orice discuție nuanțată despre agenda LGBTQ+ este sortită eșecului. Ori ești total partizanul mișcării ori ești inamicul ei. Cam cum gândeau comuniștii și naziștii.
Cum gândesc acum palestinienii și toată stânga progresistă după atacurile Hamas. Sau, ca să mai catifelez nițel exemplele, cam cum e graviditatea: nu poți fi puțin gravidă/gravid.
Vă reamintesc, eficienta și gospodara primăreasă (!) a oraşului Cîmpulung Muscel a spus, acum câteva zile, într-o emisiune TV că, la referendumul cu privire la familie, a votat pentru familia tradițională.
Degeaba a precizat că niciodată nu a avut nimic împotriva relaţiilor dintre persoane de același sex, degeaba a spus că este pentru un parteneriat legal între persoane de același sex. Blasfemia a fost rostită, iar forma completă sună așa: „Eu sunt creştină, sunt ortodoxă şi consider că familia este formată dintr-o femeie şi un bărbat”. Poate dacă Elena Lasconi ar fi fost musulmană, lucrurile ar fost mult mai complicate pentru progresiști fiindcă, știm foarte bine, e de prost gust să fii creștin și să îți afirmi creștinătatea, ba chiar e blamabil, ceea ce nu e deloc cazul cu islamul.
Așadar, Elena Lasconi a fost arsă în efigie pe rețelele sociale, iar una dintre reacții a venit de la omoloaga sa de la Sectorul 1, primărița Clotilde Armand, care, în opinia mea, îi reproșează ceva ce se întoarce și împotriva ei: „Treaba ta ca primar nu este să spui cine cu cine să se căsătorească, cum să intervină statul în familii. Dacă nu înţelegi asta, înseamnă că n-ai ce căuta în nicio funcţie publică”. Ca atare, nici Clotilde Armand nu ar trebui să se pronunțe într-o asemenea speță, conform propriilor ei armații. Las la o parte că Elena Lasconi nu a spus nimic imperativ, ci și-a exprimat o opinie ce nu interzice nimănui nimic.
Dar să lăsăm sofistica la o parte și să spunem că acest episod o face de acum câștigătoare pe Elena Lasconi la Câmpulung Muscel fiindcă, așa cum e ușor de bănuit, campania de la alegerile ce vin va avea ca temă principală tema LGBTQ+. De pe acum e limpede că propaganda rusească și partidele extremiste vor isteriza populația cu sperietura familiilor homosexuale și a zecilor de sexe inventate de o liotă cretină.
O sperietură la care, iată, USR-ul a contribuit din tot suflețelul lui indecis sexual. Felicitări! (Felicitări și PSD-ului fiindcă, la Bruxelles și Strasbourg sunt susținătorii agendei progresiste, dar acasă, în România, tac chitic!).
Ce ar fi de făcut totuși în această privință? În opinia mea, nimic. Aproape nimic. Generațiile noi sunt tot mai sensibile la una dintre libertățile cele mai absurde cu putință: aceea de a te defini dincolo de sexul biologic. Asistăm neputincioși, siderați, descumpăniți, la această isterie care, practic, devine tot mai abuzivă și, evident, punitivă.
Adolescenții din mediile urbane mai ales se transformă, pe zi ce trece, în inchizitorii oficiali ai părinților lor. Care se refugiază tot mai mult în tranșeele improvizate ale tăcerii. Aici e un război, deocamdată tăcut, care, vom vedea, va face mai mulți „refugiați” decât Ucraina și Israel la un loc.
