În opinia noastră, Proiectul timișorean Pădurea Verde – pădure parc vizează tranziția verde a orașului prin sporirea suprafeței verzi, a biodiversității, destinată educației ecologice a tinerei generații, dar și a celor vârstnice, precum și sănătății populației Timișoarei.
În vederea aderării responsabile la Pactul ecologic european și, mai apoi, la Planul Național de Redresare și Reziliență, multe orașe europene, inclusiv din România, au declanșat proiecte prin care să se circumscrie obiectivelor acestor programe. La noi în țară, din acest punct de vedere, spre exemplificare, administrația locală a Clujului este cea mai activă, reacționând, deja, rapid și inteligent, prin inițierea unui proiect concret, „Clujul verde”, care își propune, printre altele, plantarea de la zero a unei păduri de circa 50-100 ha (pe dealul Cetățuia, pare-se), deoarece acest mare oraș transilvănean nu are niciun metru pătrat de pădure naturală. Clujul are suprafața de 17.950 ha, din care 814 ha spații verzi, Timișoara are suprafața de 13.471 ha, din care 1.045 spații verzi (92 ha parcuri, 16 ha scuaruri, 332 ha zone verzi, 571 ha pădure în proprietate).
Ce s-a întâmplat, din acest punct de vedere, până acum, la noi, în Timișoara? De unde să pornim sau ce ar trebui să promovăm pentru aderarea conștientă și neîntârziată la Pactul ecologic european al Uniunii Europene?
În mod concret, ne vom referi la modul în care a fost folosită până în prezent zestrea naturală cea mai importantă a Timișoarei, Pădurea Verde, și la ce a propus Filiala Timișoara a Academiei Române de multă vreme (de peste 30 de ani, începând cu mandatul de primar al lui Viorel Oancea, continuând cu mandatele, patru la număr, ale lui Gheorghe Ciuhandu și două mandate ale lui Nicolae Robu) în vederea utilizării acesteia având ca obiectiv principal educația ecologică a cetățenilor, în principal a tinerilor, pentru sporirea contribuției acesteia la ameliorarea stării de sănătate a timișorenilor, utilizând elemente ale Mecanismului de redresare și reziliență al UE, respectiv sursele de finanțare ale Planului Național de Redresare și Reziliență.
Pădurea Verde a orașului nostru apare documentar pentru prima dată în anii 1723-1725, în harta întocmită de Claudiu Mercy și, mai apoi, harta italianului Francesco Griselini, în anul 1776, din care desprindem faptul că în această zonă a existat o pădure (în cea mai mare parte plantată) mult mai extinsă, cu funcțiune principală cinegetică și de ”plămân” verde al Timișoarei.
Suprafața actuală a arealului pădurii este de 666 ha, din care 562 ha pădure compactă. Conform celui mai recent amenajament silvic (2018), în conformitate cu prevederile Codului silvic (art. 25), Pădurea Verde a fost încadrată integral în grupa I cu două categorii funcționale A4 – păduri parc și de recreere (549 ha) și pădure pentru producere de semințe forestiere (13 ha). Diferența de suprafață de 102 ha (până la 666 ha) reprezintă construcții silvice, anexe, drumuri, alei, poieni, goluri etc. Din suprafața totală a pădurii, 571 ha se află în proprietatea Timișoarei.
Ce trebuie să întreprindă Primăria Timișoara pentru ca Pădurea Verde să devină pădure-parc a Timișoarei?
Conform prevederilor ultimei variante a Codului silvic (art. 5 din legea 197/2020), în cadrul celor 14 principii de gestionare durabilă a pădurilor, este prevăzut și principiul: ”promovarea și protecția rolului sanogen, educativ, turistic, sportiv și recreativ al pădurii și accesibilității ei în asemenea scopuri pentru populație. Art 87 (1,3) al Codului silvic prevede, în cazul pădurilor cu destinație ”parcuri recreative, parcuri tematice și/sau educaționale” (cazul Pădurii Verzi), ”posibilitatea de a fi scoase definitiv din fondul forestier național”.
Codul silvic, în Anexa 1, prevede, în mod expres, amenajările permise de executat în pădurile parc: a) alei realizate din materiale ecologice, cu lățimea de maximum 2 m sau piste pentru biciclete; b) bănci; c) iluminat; d) puncte de informare; e) toalete ecologice; f) construcții provizorii din lemn cu suprafața construită de maximum 15 mp.
În parcul recreativ/tematic/educațional se pot executa amenajări cu caracter permanent sau nepermanent, în scopul desfășurării activităților recreative, cu sau fără defrișarea vegetației forestiere, de tipul: a) pergole și/sau locuri de joacă pentru copii; b) aventura-parc sau instalații pentru cățărare sau inițiere în alpinism; c) terenuri pentru paintball; d) piste pentru biciclete și alte infrastructuri specifice sau favorabile circulației bicicletelor, precum și, după caz, poteci de pământ pentru deplasare pedestră și alergare și, separat, pentru ciclism și pentru deplasare ecvestră (călare), piste pentru alergare, piste pentru deplasare pe dispozitive cu role, punți, pasarele și podețe aferente acestor căi de comunicație; e) acțiunile tematice și educaționale.
În unele păduri-parc din țările Europei de Vest am întâlnit piste de circulație cu trenulețe electrice foarte apreciate și căutate de copii.
Parcurile recreative/tematice/educaționale se constituie, cu avizul Comisiei tehnice de avizare pentru silvicultură, la solicitarea proprietarului/administratorului, în caz concret, Primăria Timișoara, în baza unor studii de specialitate realizate pentru pădurile cu funcții de recreere, zonate corespunzător prin amenajamentul silvic.
Pentru accentuarea caracterului educativ, ecologic, în mod deosebit pentru tineret (elevi, studenți), copacii trebuie etichetați cu tăblițe care să cuprindă denumirea populară și științifică a speciei, vârsta copacilor, rolul și utilitatea, modul de recoltare etc.
De asemenea, pentru desfășurarea activităților practice din domeniul disciplinelor: botanică, biologie, ecologie, protecția mediului etc., se poate realiza, într-un luminiș al pădurii, un amfiteatru construit din lemn, în care pot să aibă loc și alte activități educative cu elevii și studenții, dar și cu un public mai extins (conferințe, dezbateri, seminarii etc.).
Managementul parcului, dotările tehnice ale amenajării, utilitățile auxiliare funcționării (intrări, circuite, parcări exterioare, cărări, alei, piste, împrejmuiri etc.), condițiile și orarul de acces, eventuale taxe pentru anumite categorii de public și activități etc. trebuie prevăzute în regulamentul pădurii-parc.
O oportunitate
Având în vedere cele prezentate anterior cu referire la aplicarea Pactului Ecologic (verde) European și a Planului Național de Redresare și Reziliență, permisivitățile actuale ale Codului silvic românesc, dar și nevoia de ameliorare a calității mediului urban, de educație ecologică și de recreere a timișorenilor, inițiatorii și susținătorii acestui demers, respectiv Filiala Timișoara a Academiei Române prin Centrul de Cercetări pentru Dezvoltare Rurală Durabilă a României, la care au aderat universitățile timișorene și Inspectoratul Școlar Județean din Timiș, consideră că Primăria și Consiliul Municipal Timișoara au o mare oportunitate pentru îndeplinirea acestor cerințe ale locuitorilor Timișoarei, prin introducerea și realizarea, cu prioritate, a Proiectului Pădurea Verde, pădure-parc a Timișoarei.
Considerăm faptul că oportunitatea creată de cadrul juridic oferit de Codul silvic și de regimul juridic al proprietății Pădurii verzi ar trebui valorificată cu prioritate de către Primăria și Consiliul Local Timișoara, aceasta reprezentând un caz concret de interes al conducerii administrative actuale a Primăriei, manifestat pentru populația orașului nostru.
autori: Acad. Păun Ion Otiman, Ing. silvic Aristotel Vișoiu
