„Ulise” a aterizat pe polul sudic al Lunii, astfel, după 50 de ani, americanii retrimit o navă pe solul lunar

Luna a fost o țintă frecventă pentru navele spațiale americane în anii 1960 și începutul anilor 1970. Acest impuls nu a venit din simpla curiozitate științifică: aterizarea astronauților pe cel mai apropiat vecin al Terrei fiind privită ca un imperativ de securitate națională, o modalitate de a demonstra superioritatea tehnologică față de rivalul națiunii din Războiul Rece, Uniunea Sovietică.

SUA au pus 12 astronauți pe suprafața lunară pe parcursul a șase misiuni Apollo din 1969 până în 1972. Odată cu câștigarea definitivă a cursei lunare, NASA a fost direcționată să se concentreze asupra altor obiective ale programului său de zbor spațial uman – în principal, dezvoltarea și operarea programului navetei spațiale.

După „epoca Apollo”, SUA au lansat o serie de sonde lunare robotizate, „Lunar Reconnaissance Orbiter” al NASA, înconjurând Luna din 2009, de exemplu, dar, în ciuda unor potriviri și începuturi frustrante, revenirea pe suprafața Selenară nu a fost o prioritate – până de curând.

În decembrie 2017, președintele de atunci al SUA, Donald Trump, a ordonat NASA să returneze astronauții pe Lună într-un viitor relativ apropiat. Această directivă a dat naștere unui program amplu și ambițios numit „Artemis”, care își propune să stabilească o prezență umană durabilă și pe termen lung pe și în jurul Lunii până la sfârșitul anilor 2020 – și să folosească cunoștințele acumulate în acest sens pentru a ajuta ca astronauții să aterizeze pe Marte până la sfârșitul anilor 2030 sau începutul anilor 2040.

Joi, 22 februarie 2024, după o colaborare între agențiile spațiale și sectorul privat, NASA a salutat cu entuziasm aselenizarea reușită a vehicolului de cercetare „Ulise”, care găzduiește la bord mai multe instrumente științifice, realizarea subliniind angajamentul NASA de a implica nave spațiale comerciale în misiuni de cercetare științifică pe Lună, anticipând revenirea astronauților pe satelitul natural al Terrei spre sfârșitul acestui deceniu. „Ulise” este prima navă spațială privată care a aterizat încet pe cel mai apropiat vecin al Terrei, lângă marginea craterului Malapert A, la aproximativ 300 kilometri de polul sud lunar.

A fost un moment de referință pentru explorarea spațiului: nicio navă spațială privată nu a aterizat vreodată pe Lună, iar un vehicul american nu a mai atins solul lunar de la misiunea Apollo 17, decembrie 1972.

„Ce triumf! «Ulise» a luat Luna”, a spus administratorul NASA Bill Nelson într-un mesaj video difuzat de agenție imediat după confirmarea unei aterizări reușite. „Această ispravă este un salt uriaș înainte pentru întreaga umanitate. Rămâneți pe fază!”, a mai spus el.

„Ulise”, care a fost lansat de la Centrul Spațial Kennedy al NASA pe 15 februarie 2024, transportă șase încărcături utile NASA, inclusiv echipamente pentru a efectua radioastronomie, a examina vremea spațială și a analiza suprafața lunară. Este construit și operat de „Intuitive Machines”, care este în fruntea explorării sistemului solar. Această aterizare este, de asemenea, prima aterizare lunară de succes de către o companie comercială.

„Ulise” a sosit pe orbita lunii, miercuri (21 februarie), conform planului. Cu toate acestea, în perioada de start a încercării sale de aterizare pe suprafața lunară, de joi, manipulatorii lander-ului au descoperit că telemetrul laser al navei, care îi permite să-i determine altitudinea și viteza orizontală, nu funcționa corect și, astfel, echipa care a coordonat acest zbor s-a văzut pusă în situația să pună în funcțiune încărcătura utilă experimentală NDL a NASA pentru această funcție vitală, împingând încercarea de aterizare înapoi cu două ore pentru a pune noul plan în acțiune.

NASA intenționează să înființeze una sau mai multe baze „Artemis” în regiunea polară de sud a Lunii, despre care se crede că adăpostește multă gheață (apă înghețată). Cu toate acestea, înainte de a trimite astronauți acolo, agenția dorește să colecteze mai multe date despre această zonă puțin explorată – pentru a ajuta la determinarea, de exemplu, cât de multă apă conține și cât de ușor este accesată această resursă crucială. În acest sens, NASA a stabilit un alt program numit CLPS („Commercial Lunar Payload Services”), care rezervă curse pentru instrumentele științifice ale agenției pe aterizatoare robotizate pe solul lunar, construite de companii americane.

„Obiectivul aici este ca noi să investigăm Luna în pregătirea lui «Artemis» și să facem afaceri altfel pentru NASA. Unul dintre obiectivele noastre principale este să ne asigurăm că dezvoltăm o economie lunară”, a declarat Sue Lederer, om de știință al proiectului CLPS la Johnson Space Center din Houston, în timpul unei conferințe de presă pe 12 februarie.

În 2019, CLPS a selectat „Intuitive Machines” pentru a livra un lot de instrumente științifice NASA pe suprafața lunară folosind aterizatorul „Nova-C” (foto) al companiei, care are aproximativ dimensiunea unei cabine telefonice britanice.

Instrumentele NASA sunt concepute pentru a efectua o varietate de investigații. De exemplu, una dintre ele, numită NDL („Navigation Doppler Lidar for Precise Velocity and Range Sensing”) a folosit tehnologia LIDAR (detecție și distanță a luminii) pentru a colecta date în timpul coborârii și aterizării. NDL s-a dovedit a fi vital pentru touchdown-ul de astăzi, un alt instrument fiind conceput pentru a studia modul în care evacuarea motorului navei spațiale interacționează cu pământul și roca lunară, iar un altul va demonstra tehnologia de poziționare autonomă, care ar putea deveni în cele din urmă parte a unui sistem de navigație larg, asemănător GPS-ului, pe și în jurul Lunii.

Jim Free, oficialul șef al agenției spațiale pentru zborurile spațiale umane, a declarat recent, într-o prezentare publică, că NASA va cheltui 41,5 miliarde de dolari pentru programul „Artemis” între 2024 și 2028, cu doar o singură aterizare umană. Misiunea cu echipaj solitar, stabilită acum pentru 2025, este de așteptat să fie amânată cu cel puțin doi ani.

Momentan, aterizarea pe solul lunar a navei spațiale „Ulise”, este un eveniment istoric major, fiind prima misiune americană pe suprafața Lunii din 1972 și prima aterizare a programului „Artemis”, prin aceasta marcându-se „efortul NASA de a aduce oamenii pe Lună pentru sejururi prelungite”.

De amintit că, alte două aterizatoare lunare private au ajuns recent pe orbita Lunii – sonda israeliană „Beresheet” și „Hakuto-R”, construite de compania „Ispace” din Tokyo, însă niciuna nu a putut face următorul mare pas; „Beresheet” s-a prăbușit în timpul încercării de aterizare, în aprilie 2019, iar Hakuto-R a suferit aceeași soartă în aprilie 2023.

În august anul trecut, India și-a pus misiunea robotică „Chandrayaan-3” în apropierea polului sud lunar și, luna trecută, Japonia și-a aterizat propria sondă lunară, numită SLIM (Smart Lander for Investigating Moon).

Revenind la „Ulise”, prima navă spațială privată care a aterizat pe Lună, dacă totul decurge conform planului, va rămâne șapte zile pământești pe suprafața Lunii, IM-1 urmând să se încheie când Soarele apune la Malapert A, „Ulise” nefiind conceput pentru a supraviețui frigului amar al lungi nopți lunare (Luna are o durată mai mult de 27 de zile pământești pentru a se roti o dată pe axa sa, astfel încât fiecare noapte lunară durează aproximativ două săptămâni terestre.).