Bugarin Horia, primarul (încă) de la Dumbrăvița, a dat dispoziție secretarei să nu mai primească niciun ziar TIM7 în primărie.
De parcă primăria Dumbrăvița ar fi proprietate privată.
Adică nu mai este o instituție publică.
Este proprietatea lui Bugarin Horia, care își cam face mendrele de o bucată de vreme pe acolo. Până o să-i vină de hac acest comportament de mahala, total antidemocratic.
Prin îngrădirea dreptului la informație, niciun dictator, de orice fel, mare sau mic, nu a câștigat și nu va câștiga corect alegeri libere.
Punem semnul egalității între Bugarin și căcănar, cuvânt folosit de Arghezi, în urmă cu mai bine de 60 de ani, atunci când a fost întrebat de un preot în felul următor:
,,Dle Arghezi, dumneata ai fost diacon, ce părere ai, există sau nu Dumnezeu?’’
Răspunsul lui Arghezi a fost:
,,Domnule, dta nu trebuia să te faci popă, trebuia să te faci căcănar.’’
Relatarea acestei întâmplări este în „PAZNIC DE FAR”, cartea lui Geo Bogza cu eseuri și articole (publicate, majoritatea, în revista „Contempo-ranul”, în a doua jumătate a secolului trecut).
Așa și cu Bugarin Horia, primarul care habar n-are de democrație, de dreptul la informare și la opinie. Care nu crede în existența presei libere.
Bugarin, prin acest comportament nedemn, copie a comportamentului față de presă pe care îl are și Fritz sau Lațcău, nu face decât să întărească ideea că USR-ul e un partid care se va stinge încet și sigur, după alegerile din acest an.
Poate să mintă Fritz în continuare, spunând că albul este negru și invers, pentru că lumea deja și-a dat seama de ce-i poate capul lui de neamț turcit (sau chinezit).
Așișderea și cu Bugarin, cel cu epitetul de mai sus, pe care i-l vom lega de-acum înainte de coada pe care și-o ascunde în nădragi.
Apropo de Bugarin=căcănar. Anul trecut l-am căutat la primărie, împreună cu un amic.
Era în jurul orei 10,00 într-o frumoasă zi de februarie. Secretara lui, aceeași ca și cea de acum, deloc dispusă la dialog, ne-a spus că dl primar este plecat la sala de sport.
– Sigur e acolo?! Am întrebat noi.
– Păi, așa mi-a spus mie.
Ne-am dus la sala de sport. Un singur om în toată clădirea. Omul de serviciu, care făcea curățenie.
– Dle, este domnul primar aici?
– Nu este, domnule.
– De cât timp sunteți aici?
– De azi dimineață.
– Și n-a fost deloc?
– Nu, n-a fost deloc.
– Vine des pe la sală?
– Foarte rar. N-a mai fost demult, de câteva săptămâni.
– O să-l așteptăm aici.
Ne-am plimbat prin jurul frumoasei săli, am înconjurat-o de vreo două ori. Am admirat și parcarea foarte mare.
După vreo douăzeci de minute de așteptare am plecat.
Pe unde o fi umblând Bugarin ăsta, ne-am întrebat noi.
Am trecut din nou pe la primărie, am întrebat-o din nou pe neprietenoasa secretară: „Nu știți când se întoarce?”. S-a uitat la noi ca la felul doi, cum se zice în popor, apoi, privind în hârțoagele pe care le avea în față, a mormăit: „Nu știu, că azi n-are ședință”.
Pe unde o fi hălăduind oare Bugarinul?
Era o formă de chiul, patentată administrativ, a la Dumbrăvița?
Așa că dacă îl căutați pe Bugarin=căcănar, pe la primăria din Dumbrăvița și aceeași secretară ursuză vă va spune că ,,Dl primar e la sala de sport”, nu-l căutați și nu-l așteptați. Pentru că, de fapt, e o formă de chiul brevetată de Bugarin. O formă prin care Bugarin taie frunza la câini.
La asta se pricepe, la altele mai puțin. Sau, o fi făcând ceva mai interesant. Era în februarie, dar nu era de Dragobete!
Dl Bugarin n-a învățat nimic în cei aproape patru ani de mandat de la Dumbrăvița. Nici nu e cazul să mai fie lăsat în scaun, pentru că:
1 – e un ghiolban
2 – e un gargargiu ieftin
3 – e gonflat peste măsură (d.p.d.v. politic, bineînțeles)
4 – e (încă) un primar a cărui cotă de plată a tins și tinde spre zero
5 – e (încă) un primar cu reflexe antidemocratice
6 – e foarte găunos și puturos
7 – e lacom, leneș și mincinos
8 – e numai spoială, așezată cu un fixativ de tipul ,,căcăniu”.
Da, ăsta-i bugarinul de la Dumbrăvița.
