Adam Smith, unul dintre cei mai importanți și mai influenți gânditori din istoria modernă, s-a născut la 5 iunie 1723 în orașul scoțian Kirkcaldy. Puțini oameni au lăsat umanității o moștenire atât de trainică și de folositoare ca a sa.
El nu a scris decât două cărți: „Teoria sentimentelor morale” (1759) și „Avuția națiunilor: cercetare asupra naturii și cauzele ei” (1776). Aceste două opere au contribuit însă enorm la depășirea de către umanitate a unei stări de sărăcie aproape universală și la trecerea sa într-o lungă epocă de prosperitate și îmbunătățire a condiției umane.
Publicarea cărții despre avuția națiunilor a fost un eveniment revoluționar – un șoc intelectual care s-a resimțit în lumea întreagă. Lucrarea prezintă sistemul economic existent la acea vreme în toate țările europene și în coloniile occidentale. Reglementările economice detaliate și omniprezente, care grevau economia britanică în secolul XVIII, erau bine cunoscute și frecvent ocolite, la fel ca și sistemele de control economic din alte țări. Însă, în timp ce multă lume era nemulțumită și se plângea, Adam Smith a pus sub semnul întrebării însăși ideea de reglementare, dând naștere unui nou domeniu de cunoaștere: știința economică (econo-mics).
Smith a studiat la universitățile din Glasgow și Oxford, iar apoi a predat filosofia morală la universitățile din Edinburgh și Glasgow. Cartea „Teoria sentimentelor morale” a fost scrisă și publicată în perioada în care a fost profesor la cea din urmă (1751-1763).
La moartea lui Adam Smith (17 iulie 1790), Marea Britanie începuse un război de un sfert de secol împotriva Franței revoluționare, iar apoi napoleonene, care s-a încheiat abia în 1815 prin înfrângerea lui Napoleon în bătălia de la Waterloo și exilarea sa în insula Sfânta Elena. În condiții de război prelungit, controlul statului asupra comerțului interior și exterior s-a intensificat foarte mult în Marea Britanie, iar necesitatea acoperirii cheltuielilor militare a provocat mari deficite bugetare și emiterea unor mari cantități de monedă fiduciară fără acoperire în aur.
Cu toate acestea, ideile lui Adam Smith au schimbat lumea. În timp ce guvernele europene au reglementat, controlat și restricționat viața economică, în planul doi a avut loc o importantă revoluție intelectuală și ideologică. Deși războaiele napoleonene au devastat Europa, unii oameni au citit „Avuția națiunilor”, iar la sfârșitul războaielor napoleonene, ideile lui Adam Smith erau destul de bine cunoscute și influente în rândul gânditorilor liberali. Este adevărat că politicile guvernamentale nu au reflectat imediat această răspândire a ideilor privind libertatea economică. Într-o primă etapă, protecți-onismul a devenit chiar mai puternic, în special în Marea Britanie, unde așa-numitele „legi ale cerealelor” (Corn Laws) au limitat drastic importul de grâu din străinătate pentru a proteja interesele proprietarilor de pământ (landlords).
Însă, începând cu anii 1820 și 1830, a apărut un grup de susținători ai schimbului liber, care va deveni apoi „Liga pentru abolirea legilor cerealelor” (Anti-Corn Law League). Cu o hotărâre, un dinamism și o argumentare inspirate în mare parte de ideile lui Adam Smith, această coaliție a reușit, în 1846, să elimine aproape toate restricțiile protecți-oniste impuse agriculturii. Victoria a fost urmată rapid de atenuarea și abrogarea restricțiilor referitoare la importul de bunuri și materii prime utilizate în industrie.
În perioada 1850-1880, tendința de întărire a libertății economice și de liberalizare a schimburilor cu străinătatea s-a impus spectaculos și în alte părți ale Europei, precum și în America de Nord. Ca urmare a dimensiunii mondiale a Imperiului Britanic din secolul XIX, principiile și practicile libertății comerțului, investițiilor și migrației mâinii de lucru s-au răspândit peste tot în „lumea civilizată”, pe care au transformat-o într-un spațiu mondial de libertate și prosperitate economică. Spre sfârșitul secolului XIX, majoritatea economiștilor și politicienilor au înțeles că internaționalizarea accentuată a comerțului și a culturii, pe care o produce libera circulație a oamenilor și bunurilor, libertatea de asociere și libertatea de călătorie, creează avantaje reciproce pentru toate părțile participante.
Ideile și politicile protecționiste, intervențio-niste și militariste au revenit însă în forță la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX ca urmare a măsurilor luate de unii conducători politici din țările occidentale pentru a modifica rolul statului în societate. Astfel, Bismark – în Germania, Gladstone şi Disraeli – în Marea Britanie, urmați apoi de F. Roosevelt – în SUA au impus ideea responsabilității statului pentru bunăstarea populației. Acest nou tip de stat a fost numit „stat social” (Social State) sau „stat providență” (Welfare State).
Cu toate acestea, ideile lui Adam Smith și mai ales concepția sa cu privire la ceea ce în „Avuția națiunilor” a numit „un sistem de libertate naturală” au inspirat în mod repetat, în cursul ultimului secol, pe toți cei care au acționat pentru păstrarea sau restabilirea libertății economice.
După părerea lui Smith, rolul și responsabi-litatea guvernului într-un sistem de libertate naturală este apărarea națională, pacea internă și justiția realizată prin tribunale și poliție. El consideră că guvernul are, de asemenea, și alte prerogative, pe care știința economică actuală le numește „bunuri publice”. Astfel, guvernului îi revine sarcina organizării și finanțării educației primare pentru ca cetățenii să fie alfabetizați și informați.
Este cât se poate de clar că, în raport cu standardele epocii actuale, în care guvernele intervin în aproape toate domeniile vieții sociale și economice, lista funcțiilor statului întocmită de Adam Smith pare limitată atât ca număr, cât și ca amploare. Concepția sa este cea a unei societăți fundamental libere, în care
fiecare om trebuie lăsat să-și conceapă și să-și trăiască viața așa cum crede de cuviință, în funcție de propriile scopuri și aspirații și prin asociere pașnică și liberă cu alți oameni.
Faptul că indivizii trebuie considerați ca având „libertatea naturală” să-și trăiască viața așa cum cred, fără imixtiunea și controlul statului, ridică problema modului în care se realizează coordonarea între mulțimea de persoane care depind unele de altele pentru majoritatea bunurilor de primă necesitate și de lux necesare în viața de zi cu zi. Adam Smith prezintă motivele pentru care această coordonare este posibilă pe baza stimulentelor individuale și a mecanismelor sociale. După părerea sa, oamenii au nevoie tot timpul de ajutorul semenilor lor – și l-ar aștepta în van, dacă s-ar baza doar pe bunăvoința acestora:
(Omul – n.n.) Ar fi mult mai probabil să aibă succes dacă ar putea îndrepta iubirea lor de sine în favoarea sa și dacă le-ar putea arăta că e în propriul lor interes să facă pentru el ceea ce el își dorește. Oricine se apucă să se târguiască cu un altul, pe orice temă, practic îi propune exact acest lucru. Dă-mi ce vreau și o să-ți dau și eu ce vrei, este de fapt înțelesul acestei oferte – aceasta este maniera în care obținem de la ceilalți cea mai mare parte a bunurilor de care avem nevoie. Nu ne așteptăm să primim bucatele pentru cină prin bunăvoința măcelarului, a berarului sau a brutarului, ci datorită faptului că ei își urmăresc propriile interese. Nu ne adresăm umanității din ei, ci iubirii lor de sine – și nu le vorbim niciodată despre nevoile noastre, ci despre avantajele lor. (Avuția națiunilor, Publica, 2011, p. 80).
Este în natura ființelor umane să aibă „interese”. După cum vom arăta în partea a doua a acestui articol, Smith pune însă accent pe sensul etic și pe legăturile empatice care unesc oamenii, din care se nasc reperele și codurile morale care orientează acțiunea umană. Nimic din scrierile lui nu justifică prezentările caricaturale în care este înfățișat ca apologet al „egoismului” și „lăcomiei”. Filosofia morală a lui Adam Smith este exact opusă.
