Agenția Fitch a reconfirmat în data de 30 august 2024 ratingul aferent datoriei publice a României la nivelul ”BBB-/F3” cu perspectivă stabilă. Este prima modificare favorabilă din anul 2020, dar România rămâne pe ultima treaptă recomandată pentru investiții (investment grade). Fitch a îmbunătățit, deci, evaluarea perspectivei, nu ratingul. Pentru creșterea acestuia din urmă, este necesar ca deficitele țării – bugetar și de cont curent – să se reducă substanțial. Repetatele promisiuni ale guvernelor române de a face reforme bugetare și fiscale nu i-au convins, deci, pe experții internaționali, iar decizia reconfirmării ratingului și menținerii perspectivei stabile se bazează mai ales pe statutul României de membră a Uniunii Europene și pe intrările de capital provenite de la această organizație.
Acest scepticism nu ar trebui să surprindă. El reflectă părerile pieței financiare, analiștilor și cetățenilor români (rezonabili). În primul rând, România este bine cunoscută pentru laxitatea finanțelor sale publice, care, în ultimii ani, au avut tendința constantă de a se degrada încet, dar sigur, fără ca guvernele care s-au succedat la conducerea țării să reacționeze. În al doilea rând, deteriorarea continuă a situației financiare a statului român a fost determinată de creșterea permanentă a cheltuielilor publice și sociale, ale căror ponderi în PIB au tot crescut. România este una din țările în care caracterul clientelar al cheltuielilor publice este foarte vizibil. În fine, în cei trei ani de guvernare PSD-PNL, au existat mai multe momente de instabilitate politică, în pofida faptului că reprezentanții acestor două partide au justificat compromisul reprezentat de „coaliție” prin nevoia de „stabilitate”. În realitate, ceea ce ia ținut împreună pe politicienii celor două partide au fost banii, funcțiile și în general resursele – spun analiștii politici.
Decizia amintită a agenției Fitch nu elimină complet incertitudinea cu privire la evoluția viitoare a finanțelor statului român. De altfel, celelalte două agenții importanteau confirmat evaluarea făcută de Fitch: ratingul acordat de către Moody’s (aprilie 2024) este Baa3 cu perspectivă stabilă (echivalent aproximativ cu BBB-), iar cel acordat de Standard & Poors (tot în aprilie), BBB-/A-3 cu perspectivă stabilă. Aprecierea generală este, deci, că România nu prezintă prea mare încredere pentru investitori, care țin seama în deciziile lor de ratingurile acordate de principalele agenții interna-ționale. În general, analiștii estimează că, la sfârșitul acestui an, deficitul bugetar se va apropia, probabil, de 8% din PIB și va avea o pondere ridicată și în anii următori: 7,9% în 2025, 6,4% în 2026 și 5,7% în 2027. Aceleași previziuni pesimiste privesc datoria publică, care va continua să crească din cauza acumulării deficitelor bugetare: 53% din PIB la sfârșitul anului 2024 și peste 60% din PIB în perioada 2028-2030. O consecință ineluctabilă a acestei evoluții va fi creșterea cheltuielilor cu dobânzile până la 3,5% din PIB în 2031.
Notațiile agențiilor de rating internaționale sunt, deci, bine fundamentate. Acestea dispun de aceleași date și lucrează cu metodologii de calcul și de prognoză asemănătoare. Cu toate acestea, nu este exclus ca ele să confere importanță diferită inerției dovedite de guvernele române în gestionare a finanțelor publice și incertitudinii cu privire la rezultatele apropiatelor alegeri. În acest domeniu, nu există o știință exactă.
Agențiile de rating beneficiază, printre altele, de informații politice suplimentare, oferite de dezbaterile electorale, care sunt mai critice decât documentele oficiale. Nu este totuși sigur că o viitoare revizuire a ratingurilor României, ce va avea loc, probabil, după alegeri, va determina automat o îmbunătățire semnificativă a notațiilor. Piețele financiare nu reacționează întotdeauna la anunțurile agențiilor de rating.
Studiile empirice, cum ar fi, de exemplu, cele efectuate sub egida FMI, arată că relația dintre ratingul unei țări și situația sa financiară nu este liniară. Cu cât acest rating este mai mic, iar scăderea sa este mai rapidă, cu atât riscul creșterii semnificative a costului datoriei publice a țării respective este mai mare. Această non-linearitate se explică în principal prin faptul că apropierea ratingului de frontiera reprezentată de expresia „investment grade” din jargonul bursier face ca majoritatea întreprinderilor și fondurilor de investiții să excludă posibilitatea de a investi în titluri emise de statul respectiv. Non-liniaritatea se explică, de asemenea, prin faptul că, în general, agențiile de rating nu oferă pieței o informație nouă, deoarece ele au în vedere nu atât informațiile deținute de inițiați, cât informațiile cunoscute de piață și care sunt, deci, încorporate deja în prețuri.
În concluzie, deciziile agențiilor de rating nu pot provoca o reacție notabilă a pieței financiare internaționale, decât dacă o surprind prin informații noi (politice sau economice) sau prin analize originale ale situației. Aceste criterii au fost satisfăcute în măsură mai mare sau mai mică în timpul crizei financiare a Greciei, însă, în cazul actual al României, nu există nici un motiv să se creadă că, după alegeri, agențiile de rating vor oferi informații complet noi sau analize inedite. Și chiar și în cazul unei fragilități a guvernului format în urma alegerilor din acest an, piața va reacționa, după toate probabilitățile, mai repede decât agențiile de rating.
Principala constrângere financiară cu care se confruntă România nu vine, deci, de la Comisia Europeană sau de la agențiile de rating, ci de la situația precară a finanțelor publice și de la supravegherea atentă a politicii fiscale a guvernului de către piața financiară internațională și de către investitorii străini.
