Superb titlu pentru un eveniment, care ar fi trebuit să fie cuprinzător. Spun acest lucru pentru că Banatul nu înseamnă numai municipiul Timișoara. Organizat din inițiativa organizației „Timisiensis’’, avându-i ca parteneri pe cei care au format consiliul pentru excelența Timișoarei (Filiala Timișoara a Academiei Române, cele 4 univeristăți timișorene de stat UVT, UPT, UMT, USVT și, țineți-vă bine, Marea Lojă Masonică din România).
Cele zece premii au fost acordate cu precădere celor care lucrează în mediul universitar timișorean. Excelența bănățeană n-a ajuns să pătrundă în județul Caraș-Severin sau să se refere și la alte domenii de excelență cum ar fi industria, agricultura, sportul, cultura (scriitori, muzicieni, pictori, regizori, actori etc.). Așadar excelența bănățeană a fost redusă la, mai degreabă, o activitate didactică și uneori științifică, după criterii care nu au fost făcute publice.
Dintre laureați, doi mi se par total neadecvați. E vorba de Filip Adrian Petcu, actualul manager al Muzeului de Artă Timișoara, o figură controversată a mediului cultural local, celebru pentru apelul făcut acum aproape trei ani de zile prin care propunea organizarea de expoziții de arte vizuale în toate cartierele Timișoarei, chiar dacă nu erau spații adecvate pentru așa ceva. Filip Petcu are puține merite ca manager al Muzeului de Artă, având o contribuție minimală la organizarea marilor expoziții (Brâncuși, Victor Brauner, Paul Neagu sau cea dedicată avangardei Timișoarei, proiectată înaintea venirii lui ca o expoziție a grupului Sigma). O alegere foartă proastă și nemeritată.
La fel este și cazul unei alte laureate. E vorba de Violeta Zonte, care a fost un modest director al Direcției pentru cultură și patrimoniu a județului Timiș și un onorabil cadru didactic la Facultatea de Muzică și Teatru a UVT (ea fiind sociolog de meserie).
Ar fi multe de zis despre această gală, eșuată din capul locului, din cauza unui proiect croit nepotrivit și neadecvat la subiect. În rest au fost discursuri multe, aplauze multe și un spectacol al Operei Române cu soliști și instrumentiști interferați onorabil din punct de vedere al conținutului artistic. Ei au fost mai buni la excelență decât organizatorii galei.
Gala a părut, mai degrabă, un joc de-a v-ați ascunselea, ori un fel de ala, bala, dar nu-i gala.
