Sondajele din ultimele săptămâni cu privire la intenția de vot a românilor arată că PSD-ul rămâne, pe mai departe, partidul cu cele mai multe voturi. Undeva în jurul cifrei de 30 la sută. Asta după ce, anul trecut, când nu a fost vioara întâi a guvernării, era cu câteva procente mai sus. Evident, acest lucru nu înseamnă nimic surprinzător. După cum la fel de previzibilă este și coborârea PNL-ului în preferințele alegătorilor săi. O coborâre ce a început încă din momentul în care a format actuala coaliție de guvernare alături de PSD. Ne amintim mult prea bine, liberalii au început să își revină electoral înainte de alegerile trecute, din 2020, abia după ce mesajele sale au fost din ce în ce mai dure la adresa PSD-ului. Iar ieșirile cam neinspirate ale președintelui Iohannis cu privire la PSD au cimentat și mai mult impresia că între PNL și PSD există o prăpastie de netrecut. Sau că alianța electorală din Uniunea Social Liberală nu a fost decât o contextuală mezalianță de moment pentru a-l detrona pe Băsescu.
Iată însă că în ultimele luni PNL-ul a luat-o tot mai tare la vale și că trendul e cât se poate de puternic. Sunt convins că liberalii ar fi foarte fericiți să atingă 21 la sută, așa cum, de pildă, sunt creditați în sondajul IRSOP. Unde, s-ar afla la fotografie cu AUR. Mă tem însă că lucrurile stau mult mai prost din cel puțin două motive; sondajul INSOP a fost efectuat în intervalul 15-22 septembrie a.c., dar, între timp, votanții liberali s-au confruntat cu stupefianta realitate a proiectului de ordonanță de urgență în jurul căruia zvonurile sau propunerile inițiale au erodat serios încrederea în PNL: „naționalizarea” Pilonului II, comasarea unor instituții culturale etc. Și, mai ales, cu trista realitate că arhitectul măsurilor promovate de premierul Ciolacu e chiar liberal. Mă rog, din PNL. Vă reamintesc, tot în aceeași logică a dezastrului, membri importanți ai PNL au plecat din partid pentru… alte proiecte. Or, aceste lucruri vor duce nu numai la o coborâre în intenția de vot a simpatizanților liberali ci și la o creștere a voturilor pentru AUR.
Cumva, sondajul INSOP reflectă ideal dorința celor doi președinți de partid, Ciucă și Ciolacu, de a avea peste 50 de procente fără niciun fel de alte formațiuni. Numai că, din păcate, realitatea va fi mult mai lipsită de înțelegere și va aduce la urne alte procente. Conform cărora majoritatea parlamentară va fi mai greu de construit. Și, în acel moment, nu este foarte improbabil ca între PSD și AUR să se construiască niște punți. Punți subterane, dar foarte trainice. Cum ar fi un guvern minoritar sprijinit tacit de AUR. Fiindcă este clar că, pe față, PSD-ul în formula pro NATO și pro europeană, așa cum este cea a lui Marcel Ciolacu, nu se poate asocia cu AUR. Care ar fi prețul unei asemenea guvernări? Greu de spus acum. Care ar fi argumentele mele în susținerea unei asemenea formule? Primul argument este că o parte destul de importantă a PSD-ului împărtășește și naționalismul xenofob al AUR-ului, și atitudinea eurosceptică, și admirația față de Rusia și Putin și, mai ales, conspiraționismul în toate variantele lui, de la Covid la tunelele secrete de sub Carpați. Apoi, nu îți trebuie multă imaginație pentru a ghici care ar fi fost drumul României dacă Dragnea ar fi rămas în fruntea partidului. Dar a mai fost ceva care mi-a atras atenția în timpul crizei azilelor de bătrâni, o temă deja încheiată la toți nasturii pijamalei: AUR nu a aruncat nici măcar cu o garoafă spre PSD. Oare de ce?
