E greu să mai spui ceva coerent din perspectiva percepției asupra valului de războaie, de conflicte și terorism care a cuprins sau rezonează în Europa. Informația mătură tot, ea se actualizează aproape la fiecare câteva minute, grație comunicării explozive din aceste timpuri.
Concluziile, rațiunea, esența vin destul de greu, în aceste condiții iar confuzia domnește, e demult la ea acasă. Există un întreg concert de analize, percepții, opinii, referințe religioase, istorice, sociale, lingvistice, separări profunde, fracturi profunde între lumea ebraică, musulmană și cea creștină, confuzii între lumea arabă și islam. Adevărul e că a venit deja de niște ani buni rândul Europei să intre în contact cu tenebrele zonelor vechi de conflict. Războaiele civile, fratricide din Africa, unele zone din Asia, din Orient, din alte arii îndepărtate pentru noi, situația explozivă cu războiul din Israel și Gaza, pe toate începem, din nefericire, să le înțelegem altfel. Ani de zile Europa occidentală a fost capitala civilizației și bunăstării economice.
Cu un preț, însă. Acțiuni economice, mai mult sau mai puțin oculte, acțiuni diplomatice, politice și militare. Este un joc, un gigantic joc de supremație, pe această planetă, până la urmă. Prosperitatea se menține cu costuri, e cinic acest lucru dar de neevitat.
Pe de altă parte, Europa se luptă de ani de zile să împărtășească valori comune, marele proiect al Bătrânului Continent, care este Uniunea Europeană, se află încă în lucru, procesul de netezire a diferențelor economice, a unor asperități de tot felul, nu s-a încheiat încă, iar pe acest fundament, amenințarea terorismului, pătrunderea constantă a instabilității de tip fanatic-religios – cu vârful de lance atentatul terorist – ar putea întârzia serios acest nobil demers. Așa cum se întâmplă, iată, cu Schengen-ul în care încă n-am intrat. Consecințele acestor acțiuni sunt incalculabile și greu de cuantificat. Dincolo de moarte, durere, teamă profundă, Europa va deconta și o factură economică substanțială și va plăti cu un proces mai îndelungat de așezare și structurare a UE. Tocmai de aceea, poate ar bine ca demersurile interne ale UE să e accelerate, pentru ca această entitate pan-statală să poată avea răspunsuri mai clare, mai rapide și mai coerente în față amenințărilor globalizării și externalizării conflictelor. În acest moment, Franța, de exemplu, cu destinul ei magrebian, este ținta unor acțiuni sau generări de panică duse de forțe care consideră că au dreptate să răzbune un trecut și un prezent oprimant sau să reflecte poziția față de (cel mai recent exemplu) tragedia din Israel și Gaza. Dar nu numai Franța. Dacă Parisul părea de multe ori un oraș sub asediu, ramificațiile s-au întins spre Belgia, Germania și, probabil, alte state din zonă.
Teama este principala armă pe care o folosesc teroriștii și, desigur, reușesc, pentru că pe stradă, în locuri publice, peste tot, ei se află pe poziții netmsuperioare. Sunt înarmați, avantaj pe care populația civilă, pașnică, nu-l poate avea. Sunt fanatici și asta sperie, mai ales pentru că e vorba de tineri.
Autodetonările repetate sunt acțiuni pe care noi nu le înțelegem. Iar, de ceea ce nu înțelegem ne este teamă. Cultivarea defetismului și a neîncrederii în cel de lângă tine este o armă eficace. Vă amintiți de anul 1989? Atunci când de spaima „teroriștilor”, a apei otrăvite, a oamenilor înarmați, care ar putea lupta în scopul unei contrarevoluții, circulam pe străzi cu privirile în toate părțile? Aproape orice gură ni se părea suspectă. Asta vor teroriștii sau, mai degrabă, cei care îi folosesc. Să nu mai fii sigur niciunde. Să te îndoiești de libertățile tale și de propriile valori. Să plătești, cu victime inocente, politici de care nu ești vinovat. Să tragi la răspundere guverne pentru acțiuni politice și militare împotriva acestor state. De parcă într-o democrație s-ar putea întâmpla asta cât ai pocni din degete. Să nu mai vorbim de dictaturi.
Dar pare, uneori, că democrația e tot mai mult o insulă înconjurată de alte sisteme și forțe care nu împărtășesc aceste valori. Din fericire, mai există oameni, mai există mesaje sau chiar acțiuni politice ori guvernamentale, care nu vor lăsa niciodată ca valorile libertății să fie sacrificate pe altarul fanatismului de orice fel. Cred că e cheia de supraviețuire a Europei civilizate.
