În timp ce Statele Unite își strâng rândurile și își aduc capitalul acasă, China,profită de vidul lăsat în urmă și își extinde influența economică dincolo de granițe. Rezultatul nu este suprinzător.Este o schimbare majoră de echilibru: Beijingul a devenit cel mai mare exportator de investiții din lume, depășind pentru prima dată în lume,SUA.
Datele recente arată clar această reconfigurare. În prima jumătate a anului trecut, China a ajuns să reprezinte aproximativ 10% din totalul investițiilor externe globale. În același timp, americanii au început să investească masiv în propria economie, atrași de subvenții, facilități fiscale și politici menite să readucă producția pe teritoriul SUA. Practic, capitalul american nu mai pleacă în lume, ci se întoarce acasă.
Această retragere nu este una simbolică, ci foarte concretă. Proiecte mari, anunțate cu entuziasm în Europa, au fost abandonate sau amânate. Un exemplu relevant este decizia Intel de a renunța la o investiție de miliarde de euro într-o fabrică de semiconductori din Polonia, alegând în schimb să își extindă capacitățile din Statele Unite. Pentru țările europene, astfel de decizii înseamnă pierderea unor mii de locuri de muncă și a unor investiții strategice.
China, în schimb, face exact opusul. Companiile chineze nu doar că investesc în străinătate, dar o fac pe termen lung, construind fabrici, centre logistice și infrastructură industrială de la zero. În Europa, producători chinezi de baterii, mașini electrice și componente industriale ridică uzine în Germania, Ungaria sau alte state din Europa Centrală și de Est. Aceste investiții aduc locuri de muncă, tehnologii noi și o dependență economică tot mai mare de capitalul chinez.
Ungaria este un exemplu grăitor. Acolo, investițiile chineze au ajuns la miliarde de euro, în timp ce capitalul american atras rămâne mult mai modest. Zeci de mii de locuri de muncă sunt legate direct sau indirect de companii chineze, iar guvernele locale privesc aceste investiții ca pe o gură de oxigen economic.
Pe termen scurt, multe state sunt tentate să vadă în China un partener salvator, mai ales într-o perioadă marcată de inflație, crize energetice și incertitudine economică. Pe termen lung însă, această mutare ridică semne de întrebare serioase. Cine controlează capitalul controlează, inevitabil, și o parte din deciziile strategice.
Retragerea SUA și ofensiva investițională a Chinei nu sunt simple statistici economice. Ele arată o lume în schimbare, în care influența nu se mai măsoară doar în putere militară sau discurs politic, ci în fabrici, locuri de muncă și dependențe economice. Iar în acest joc tăcut al capitalului, China pare să fi făcut mutarea decisivă, profitând de pasul înapoi făcut de americani.
