Foarte mulți oameni respiră defectuos din cauza deformațiilor toracelui și a coloanei vertebrale, bolilor pulmonare cronice, suferințelor mușchilor respiratori etc. Deseori și oamenii sănătoși prezintă o respirație defectuoasă. Pentru o stare de sănătate optimă, toți oamenii trebuie să învețe să respire corect. Printr-o respirație corectă va fi introdusă o cantitate de aer mai mare în plămâni, ceea ce înseamnă un plus de oxigen necesar arderilor celulare, iar în timpul expirului vor fi eliminate mai multe reziduuri rezultate în urma arderilor celulare. În acest fel se vor îmbunătăți ventilația pulmonară, funcțiile inimii, ficatului, intestinelor, rinichilor, vaselor de sânge etc. O respirație corectă este deosebit de folositoare artiștilor, cântăreților, gravidelor, obezilor și persoanelor cu tulburări de vorbire.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o respirație corectă:
- Realizarea inspirației numai pe nas, aerul fiind, astfel, filtrat de impurități;
- Efectuarea inspirației cât mai lejer, fără efort, chiar atunci când este profundă;
- Efectuarea expirației pe nas, iar în timpul eforturilor mari, pe nas și pe gură;
- Efectuarea unei respirații prelungite, niciodată forțată.
În concluzie, respirație corectă înseamnă o respirație cât mai profundă, cu mișcări ample ale mușchiului diafragm. În acest fel, organele abdominale vor fi masate blând și aceasta presupune îmbunătățirea funcțiilor lor. La masarea organelor contribuie și mușchii abdominali, foarte activi în timpul respirației.
O respirație defectuoasă înseamnă obosirea inimii, solicitarea redusă a mușchilor abdominali și favorizarea deformării coloanei vertebrale.
După însușirea respirației corecte, se recomandă executarea unor exerciții de respirație în aer liber, de preferat lângă un copac sau chiar în pădure. În sezonul rece, exercițiile se vor executa într-o cameră cu fereastra deschisă.
Exercițiile de gimnastică respiratorie sunt contraindicate bolnavilor de tuberculoză pulmonară (pot provoca hemoptizii) și de epilepsie (pot declanșa crizele specifice).
Exerciții:
- Stând în picioare sau culcat pe spate: inspirație profundă cu bombarea abdomenului mai întâi în partea inferioară, apoi în cea superioară și dilatarea toracelui. Se menține poziția câteva secunde reținându-se respirația, după care urmează expirația, efectuată în tempo foarte lent, cu evacuarea aerului din plămâni cât mai mult posibil, astfel încât la final abdomenul să rămână scobit.
- Stând în picioare sau culcat pe spate, inspirație profundă numărând foarte rar până la 3, urmată de pauză cu reținerea respirației numărând foarte rar până la 3 și expirație lentă numărând foarte rar până la 3.
- Culcat pe spate, brațele pe lângă corp, inspirație pe nas numărând foarte rar până la 6, pauză cu reținerea respirației numărând rar până la 3 și expirație prelungită numărând rar până la 3 sau 6. Acest exercițiu poate fi efectuat la locul de muncă în picioare sau din așezat pe scaun, cu fereastra deschisă.
- Respirație normală timp de 30 de secunde.
- Inspirație pe nas numărând rar până la 3, cu reținerea respirației numărând rar până la 3, apoi expirație prelungită numărând rar până la 3. Ulterior, fiecare moment se mărește progresiv. Acest exercițiu se execută astupând din când în când una din nări cu degetul un ciclu respirator (inspir, pauză, expir).
- Stând cu brațul drept sus pe lângă ureche, îndoirea trunchiului lateral stânga, cu expirație profundă, revenire cu inspirație profundă, ridicarea brațului stâng și îndoirea trunchiului lateral dreapta cu expirație profundă.
- Stând cu spatele lipit de perete, cu călcâiele la distanță de 5 cm de acesta, inspirație profundă, ridicarea membrelor superioare înainte cât mai întinse deasupra capului cu degetele depărtate unele de altele și atingerea degetelor mari unul de altul cu inspirație profundă; ridicare pe vârfuri cu menținerea respirației; revenirea tălpilor pe sol odată cu coborârea brațelor în lateral pe coapse, cu expirație.
