Timișoara, oraș care odinioară promitea să devină un pol turistic major al Europei de Est, riscă să cadă într-o umbră nemeritată din cauza deciziilor administrative controversate și a unei vizibile degradări urbane accelerate. Deși recent plasată pe locul doi în topul destinațiilor ieftine și liniștite din Europa, Timișoara nu își mai poate susține cu adevărat acest statut. În spatele fotografiilor frumoase și al reclamelor turistice stă o realitate ignorată: un oraș care pierde teren în fața altor destinații tocmai din cauza lipsei de viziune a administrației locale conduse de Dominic Fritz.
Timișoara a fost numită cândva „Viena Balcanică”, un oraș în care eleganța se împletea cu modernitatea. Dar astăzi, multe dintre fațadele renovate în 2023 par lăsate în voia sorții, spațiile publice se degradează, iar proiectele culturale care ar fi putut impulsiona orașul au fost reduse, comasate sau transformate în simple evenimente simbolice. În loc să fie dezvoltat și consolidat statutul câștigat în anii trecuți, orașul pare mai degrabă împins către anonimat.
Piața Unirii, odinioară punctul central al vieții turistice, a devenit în multe zile o scenă a neglijenței: gropi, mobilier urban deteriorat, amplasări improvizate și o lipsă totală de coerență urbanistică. Spațiile verzi sunt puține și adesea prost întreținute, iar zonele care ar fi trebuit să devină atracții pentru turiști sunt transformate în locuri de tranzit fără personalitate. Timișoara ar fi putut fi, după anul său ca Capitală Europeană a Culturii, un magnet pentru turiști. Dar efectul s-a estompat rapid.
Mulți localnici consideră că orașul nu doar stagnează, ci este în declin. Proiecte anunțate cu fast fie nu s-au concretizat, fie au fost lăsate pe jumătate. Se renovează străzi în ritm lent, se circulă anevoios, iar vizitatorii se lovesc de zone întregi aflate în șantier fără panouri explicative sau termene clare. Pentru un oraș care vrea să fie „o destinație europeană de top”, lipsa unei strategii de dezvoltare coerente devine alarmantă.
Iar impactul economic poate fi major. Industria HoReCa din Timișoara, care ar fi trebuit să explodeze după expunerea internațională din 2023, se plânge de scăderea numărului de turiști. Unii proprietari de pensiuni și hoteluri declară că se confruntă cu cel mai scăzut număr de rezervări din ultimii ani. Restaurantele mici se închid, barurile independente abia supraviețuiesc, iar turiștii străini sunt tot mai rari în centru.
Ceea ce este cu adevărat alarmant este lipsa unei direcții. În timp ce orașe precum Plovdiv, Ljubljana sau Novi Sad investesc în turism și cultură, Timișoara pare să facă pași înapoi, mai ales din cauza deciziilor administrative dominate de improvizație și schimbări bruște. În loc să capitalizeze statutul câștigat și vizibilitatea internațională, orașul își pierde identitatea în mijlocul unor priorități politice confuze.
Locul doi în topul destinațiilor ieftine europene ar fi trebuit să fie doar începutul unei ascensiuni. În realitate, orașul riscă să fie perceput ca o destinație ieftină… pentru că este lăsat să devină ieftin, neîngrijit și subdezvoltat. Timișoara putea fi mult mai mult. Dar pentru asta ar fi avut nevoie de o administrație stabilă, vizionară și capabilă să protejeze și să valorifice patrimoniul orașului, nu să-l subestimeze sau să-l transforme în experimente urbane discutabile.
Dacă schimbările nu sunt făcute rapid și coerent, Timișoara riscă să rămână doar o amintire frumoasă în topurile internaționale – și o mare dezamăgire pentru cei care încă mai cred în potențialul ei.
