Mobilitatea, elasticitatea și flexibilitatea sunt trei concepte care, de multe ori, sunt utilizate greșit ca fiind echivalente pentru a desemna o anumită capacitate de mișcare.
Iată diferențele dintre acești termeni și modul în care se relaționează între ei:
Mobilitate
Mobilitatea se definește ca fiind capacitatea de mișcare a articulațiilor în cel mai larg interval posibil, ținând cont de limitele impuse de caracteristicile lor structurale.
Este determinată de mai mulți factori care trebuie luați în considerare:
Factori anatomici (tipul articulației)
Factori biomecanici (elasticitate, forță musculară)
Factori biochimici (metabolismul muscular)
Factori neurofiziologici (tonusul muscular)
Alți factori (sex, vârstă, genetică)
Elasticitate
Elasticitatea este capacitatea mușchilor de a se întinde și alungi fără a-și deteriora structura, iar apoi de a se contracta, revenind la forma și poziția lor naturală de repaus. Aceeași proprietate o au, într-o măsură mult mai mică, și ligamentele și tendoanele care conectează mușchii de oase și fac posibilă mișcarea.
Când vorbim despre mobilitate, ne referim la amplitudinea mișcărilor articulare pentru a putea deplasa o parte a corpului. Totuși, mobilitatea implică și țesuturile moi care înconjoară articulațiile, cum ar fi cartilajele, ligamentele, tendoanele și mușchii care se contractă în mișcările voluntare. La rândul său, sistemul nervos este responsabil de coordonarea interacțiunii dintre diferitele structuri și creier.
Capacitatea de mișcare a articulațiilor și elasticitatea musculară fac posibilă mobilitatea articulară.
Flexibilitate
Flexibilitatea la om integrează capacitatea articulațiilor de a realiza mișcări cu amplitudinea maximă posibilă fără a produce leziuni, precum și capacitatea mușchilor de a se alungi și contracta.
Flexibilitatea face posibilă mișcarea, dar nu o produce în mod direct. Ne mișcăm datorită capacității de mișcare a articulațiilor și capacității contractile a musculaturii scheletice. Este o proprietate car se pierde odată cu trecerea timpului. Menținem un nivel ridicat de flexibilitate în prima decadă a vieții. În timpul pubertății, dezvoltarea mușchilor și oaselor reduce flexibilitatea. Dacă nu este antrenată, până în a doua decadă de viață scăderea poate ajunge la 75%, iar după vârsta de 30 de ani vom deveni din ce în ce mai puțin flexibili, deoarece intervin și alți factori negativi precum deshidratarea progresivă a țesuturilor conjunctive, creșterea depozitelor de calciu în oase, apariția aderențelor și creșterea procentului de grăsime corporală.
Menținerea activității fizice pe tot parcursul vieții este esențială pentru a rămâne suficient de flexibili și pentru a putea efectua mișcările zilnice fără durere și fără alte restricții decât cele impuse de limitele naturale.
Pentru a obține și menține o amplitudine optimă a mișcării, care să fie fluidă, este necesar să lucrăm atât mobilitatea articulară, cât și elasticitatea musculară.
Un stil de viață prea sedentar duce la deteriorarea mobilității articulare și la scurtarea mușchilor care, dacă nu sunt corectate, pot provoca o serie de consecințe negative atunci când încercăm să ne mișcăm:
Deviații posturale
Mișcări necoordonate
Adaptabilitate scăzută la schimbările de mișcare
Efort mai mare al mușchilor agoniști în fața rezistenței pasive a mușchilor scurtați
Risc crescut de accidentări
Pentru a rămâne flexibili și a conserva mobilitatea articulară și elasticitatea musculară, trebuie să ne implicăm activ. Putem să desfășurăm o formă de activitate fizică, să urmăm o rutină de exerciții fizice acasă și să ne mișcăm frecvent.
Dacă munca ne obligă să stăm jos multe ore, trebuie să ne ridicăm la fiecare oră…
