Primarul Dominic Fritz a plecat să „reprezinte Timișoara” la Paris. Așa ne anunță el, într-un mesaj cald, parfumat de diplomă franceză și însoțit de președintele Nicușor Dan, cu care a participat la o întâlnire „foarte călduroasă” cu Anne Hidalgo.
Între timp, în Timișoara… cade tencuiala.
În timp ce Fritz zâmbește pentru poze diplomatice, Primăria Timișoara continuă să arate ca după bombardament – cel puțin partea care nu e ascunsă de beculețele ieftine puse să dea bine în poze. Partea din spate a clădirii, aceea pe care timișorenii o văd zi de zi, arată exact la fel ca acum cinci ani, când Fritz a început mandatul: tencuială căzută, ornamente lipsă, pereți jerpeliți, iar pe fațada fostei Direcții Fiscale jegul istoric stă ca martor al neputinței administrative.
Lecții la Paris, nepăsare acasă
Primarul se laudă cu discuții despre „cum orașele își fac vocea auzită în politica europeană”.
Ironia? Vocea timișorenilor se aude destul de clar: „Repară primăria!”
Dar Fritz pare decis să joace alt rol: cel al primarului-cetățean global, permanent plecat pe la summituri, declarații și poze cu oficiali importanți. Doar că între aceste apariții diplomatice, în orașul pe care îl conduce se vede tot mai clar o realitate neglijată.
Spirit gospodăresc în colaps
Zicala cu „gospodarul se vede după curte” devine un verdict dureros. Clădirea Primăriei este cartea de vizită a administrației Fritz – iar cartea aceasta arată jalnic.
Partea de la stradă e împodobită cu luminițe, ca la standurile de Crăciun ieftine. Dar dacă te uiți după colț, Timișoara oficială se dezvăluie în toată gloria ei prăfuită: fisuri, murdărie, igrasie.
Așa arată „progresul” invocat de primar?
Joc periculos cu încrederea timișorenilor
Nu putem spune că Fritz comite ilegalități — acestea trebuie demonstrate de instituții, nu de impresii.
Dar putem vorbi despre derapaje morale, ignoranță administrativă și dispreț față de nevoile imediate ale orașului.
Pentru că, în timp ce primarul își face conexiuni internaționale, timișorenii trăiesc zilnic cu:
- clădiri publice neîngrijite,
- investiții amânate,
- lipsa unui minim spirit gospodăresc,
- promisiuni transformate în poze de Facebook.
Fritz pare să joace un joc de imagine, în care orașul real e doar decor. Un decor care se crapă, literalmente, la propriu.
Timișoara nu are nevoie de PR. Are nevoie de administrație.
În timp ce Fritz își adaugă în CV întâlniri la Paris, cetățenii au nevoie de altceva: responsabilitate, lucrări, curățenie, interes real pentru oraș, nu pentru cariera politică proprie.
Poate că în capitala Franței a învățat ceva.
Poate chiar cum se tencuiește o clădire de primărie.
Dar până nu vedem schimbări reale pe Loga 1, călătoriile externe ale primarului rămân doar o dovadă a rupturii tot mai mari dintre administrație și cetățeni.
