În toamna anului 2025, la Colegiul Național Bănățean din Timișoara, unul dintre cele mai prestigioase licee din vestul țării, începe un experiment educațional cu consecințe greu de anticipat. Elevii de clasa a XII-a, aflați în cel mai important an de școală din viața lor – anul care le deschide sau le închide porțile către facultate, către carieră și către viitor – vor învăța după un model complet diferit de tot ceea ce au cunoscut până acum.
De la 1 octombrie 2025, aceștia vor mai merge la școală fizic doar pentru materiile de Bacalaureat și Educație fizică. Restul disciplinelor – așa-numitele „materii non-examen” – vor fi mutate exclusiv online, fie sub formă de cursuri sincrone pe platforme digitale, fie ca teme de cercetare și proiecte interdisciplinare.
În teorie, planul sună modern, inovator, flexibil. În realitate, pentru sute de adolescenți din Timișoara, el ridică o întrebare apăsătoare: poate fi viitorul unei generații redus la un experiment birocratic?
Școlile-pilot – promisiunea și capcana
Conceptul de „școli-pilot” a fost introdus în legislația educațională prin Legea învățământului preuniversitar 198/2023. Ministerul Educației a anunțat că acestea sunt menite să testeze modele inovative de predare-învățare: orare mai flexibile, discipline modulare, metode noi de evaluare sau chiar schimbări în structura examenelor naționale.
În Monitorul Oficial din 24 septembrie 2025 a apărut lista celor 15 unități selectate pentru anul școlar 2025-2026. Printre ele – și Colegiul Național Bănățean din Timișoara, o instituție cu tradiție, unde elevii erau până acum obișnuiți cu o stabilitate academică recunoscută.
Oficial, Ministerul vorbește despre „diminuarea nivelului de învățare superficială datorat supraîncărcării” și despre „centrarea procesului didactic pe formarea de competențe”. Neoficial însă, sentimentul este că elevii de clasa a XII-a devin cobai într-un experiment cu final necunoscut.
Cum arată concret noul program la CNB
Planul de pilotare schimbă radical rutina elevilor.
- La profilul Umanist (Filologie și Științe Sociale), elevii merg fizic la: Limba și literatura română, Istorie, Geografie, disciplinele socio-umane, Limba modernă, TIC și Educație fizică.
- La profilul Real (Științele Naturii și Matematică-Informatică), elevii vor fi prezenți la ore de: Română, Matematică, Fizică, Chimie, Biologie, Informatică, TIC, Limba germană (unde este cazul) și Educație fizică.
Restul disciplinelor se desfășoară online, sincron (prin Google Classroom) sau asincron (prin materiale-suport și proiecte interdisciplinare).
Evaluarea se schimbă și ea:
- la materiile de Bacalaureat – formativ, pe tot parcursul modulului, prin discuții, evaluări rapide și teste scurte;
- la materiile „non-examen” – pe baza unui proiect tematic interdisciplinar.
În plus, elevii pot opta pentru o oră de Consiliere psihopedagogică pe săptămână, unde li se promit tehnici de gestionare a emoțiilor, de învățare rapidă și de management al stresului.
Probleme și riscuri ascunse
Dincolo de ambalajul modern, realitatea ridică probleme serioase.
1. Superficializarea materiilor „neesențiale”
Prin separarea clară între materiile de Bac și celelalte discipline, elevilor li se transmite mesajul că unele cunoștințe sunt secundare, chiar inutile. Literatura universală, artele, filosofia, logica – toate riscă să fie reduse la proiecte trimise pe platforme online, cu impact minim asupra formării generale.
2. Ruptura dintre elev și profesor
Orele online – mai ales cele asincrone – limitează contactul direct cu profesorii. Într-un an crucial, elevii au nevoie de ghidaj, de sprijin constant, de corecturi și de explicații personalizate. În absența lor, procesul de învățare devine mecanic și rece.
3. Lipsa motivației
Elevii recunosc că, de multe ori, disciplinele online sunt percepute ca „mai puțin importante”. Fără prezență în clasă și fără interacțiune directă, motivația scade.
Stresul și paradoxul consilierii opționale
Bacalaureatul este oricum o sursă imensă de stres. Să adaugi peste el incertitudinea unui sistem nou este ca și cum ai arunca sare pe o rană deschisă.
Ironia face că singura măsură de sprijin direct – ora de consiliere psihopedagogică – este opțională. Exact cei care ar avea cea mai mare nevoie de ea riscă să nu participe. În loc să fie integrată ca un element obligatoriu, menit să ofere echilibru, a fost transformată într-o alegere secundară.
Profesori în fața unui test neașteptat
Profesorii sunt, la rândul lor, puși într-o situație dificilă. Predarea online nu înseamnă doar mutarea unei lecții pe internet, ci adaptarea întregului conținut și a modului de evaluare. Asta cere timp, resurse și o pregătire suplimentară, pe care nu toți dascălii o au.
În plus, apare dilema etică: cum să motivezi elevii să ia în serios o disciplină când chiar structura orarului o plasează într-un plan secund? Riscul este ca profesorii să devină, fără voia lor, complici la diminuarea importanței propriei materii.
Alte școli pilot – alte formule, aceleași riscuri
CNB nu e singurul caz. La Colegiul Național „Zinca Golescu” din Pitești, elevii vor merge la școală fizic doar luni, marți și miercuri, urmând ca joia și vinerea să aibă ore online. La Colegiul „Gheorghe Lazăr” din București, modelul a fost implementat încă din 2021, dar cu rezultate controversate: unii elevi apreciază flexibilitatea, alții reclamă lipsa disciplinei și a motivației.
Comparând modelele, devine clar că nu există o rețetă unică și că fiecare școală experimentează după propriile interpretări. Cu alte cuvinte, elevii nu beneficiază de o strategie națională coerentă, ci de un mozaic de încercări.
Impactul pe termen lung
Întrebarea fundamentală rămâne: ce se întâmplă cu acești elevi peste un an, la Bac și apoi la facultate?
- Vor fi ei mai bine pregătiți sau dimpotrivă, cu lacune greu de recuperat?
- Cum vor concura cu colegii lor din licee „clasice”, unde materia este predată integral în clasă?
- Ce va spune un profesor universitar când va descoperi că un boboc de la CNB știe superficial discipline pe care ar fi trebuit să le stăpânească încă din liceu?
Răspunsurile lipsesc. Riscurile, însă, sunt evidente.
Educație sau experiment social?
Pentru autorități, școlile-pilot sunt un pas spre modernizare. Pentru elevi și profesori, ele seamănă mai mult cu un joc de noroc. Dacă experimentul reușește, generația 2026 poate fi un exemplu de succes. Dacă eșuează, atunci aceiași elevi vor rămâne cu un an de școală compromis și cu un viitor fragil.
Concluzie alarmantă
Reforma educației este necesară. Nimeni nu contestă acest lucru. Dar modul în care ea se aplică ridică mari semne de întrebare. Este corect să sacrifici o generație de liceeni pe altarul unei încercări?
Colegiul Național Bănățean din Timișoara, un nume sinonim cu excelența, riscă să devină simbolul unei reforme grăbite și nepregătite. Elevii de clasa a XII-a, cei care ar fi trebuit să se concentreze doar pe Bacalaureat și pe visurile lor de viitor, au devenit – fără să fie întrebați – pionii unui experiment național.
În lipsa unor garanții clare și a unor rezultate vizibile, un singur adevăr rămâne: Generația 2026 intră la Bacalaureat cu mai multă nesiguranță decât oricare alta. Și asta nu pentru că ar fi mai slab pregătită, ci pentru că sistemul a decis să facă din ea un teren de încercare.
