Locurile de veci au fost o afacere super profitabilă de mulți ani în Timișoara. Înainte de Revoluție obținerea unui loc de veci, fără șpagă, era o problemă. Numai că șpaga nu era așa mare ca după Revoluție.
Libertatea a adus și liberalizarea prețurilor în cimitire . Prețurile nu mai erau în lei, ci în mărci, iar ierarhia locului de veci era așa: cimitirul din Calea Lipovei pe locul 1, cimitirul din Calea Șagului pe locul 2, cimitirul din Rusu Șirianu pe locul 3, cimitirul de pe Strada Cosminului pe locul 4, apoi urmau la grămadă cu șpăgi modeste cimitriul din Calea Buziașului, cimitirul de pe Strada Stuparilor, cimitirul de pe Strada Viilor.
Ca să fim în pas cu capitalismul de tranziție au fost cimitire care s-au concesionat la diverse firme. Lucrările de construire a unui lăcași de veci au devenit o mare problemă. Și au și rămas o mare problemă, indiferent dacă au fost sau nu au fost concesionate.
Criza locurilor de veci s-a amplificat pe măsură ce au trecut anii. Aglomerarea din cimitire a crescut, amenajări pentru alei nu s-au făcut, singurul lucru ca investiție a fost împrejmuirea (gardul) de la cimitirul din Calea Șagului.
Primăria nu a alocat niciun metru pătrat din terenurile pe care le-a avut în proprietate pentru cimitire. Singurul lucru bun care s-a întâmplat a fost că de circa 10 ani nu mai sunt distrugeri în cimitire, distrugeri de cruci, bineînțeles, nu s-au mai furat ghivecele cu flori sau ghirlandele aduse de credincioși de Ziua Morților.
Există o mai mare siguranța a locurile de veci și a vazelor cu flori sau a candelelor puse pe morminte. Dar șpaga nu a dispărut, dimpotrivă a crescut mereu, în funcție de numele cimitirului.
Primăria din Timișoara, în componența nouă useristă, a adulmecat că cimitirele, ca și în cazul piețelor, sunt o afacere care nu trebuie lăsată pe mâna altora. Așa se face cp tevatura cu cimitirul din Calea Buziașului, care a fost concesionat, și care a fost mai bine îngrijit decât atunci când era în grija primăriei, trebuie făcută cu ,,dichis”, în așa fel ca să pară un lucru de cinste, care să aducă glorie nețărmurită edilului șef.
Care edil va trece cimitirul sub oblăduirea S.C. Horticultura, firmă împănată cu useriști de tip lipitoare și sugativă, în așa fel ca organizația să aibă izvoare tainice de șpagă continuă.
