Câmpul magnetic al Pământului protejează planeta noastră de baraje de particule cosmice.
Dar între aproximativ 590 de milioane și 565 de milioane de ani în urmă, acea pătură de securitate pare să fi fost mult mai subțire – cu efecte de anvergură pentru dezvoltarea vieții pe Pământ, sugerează cercetătorii.
Un câmp magnetic mai slab ar putea explica nivelurile mai ridicate de oxigen înregistrate în atmosfera Pământului și oceane în acea perioadă – și pentru proliferarea ulterioară a animalelor marine macroscopice, raportează echipa în Comunicarea Pământului și Mediuluid în 2 mai.
Câmpul magnetic al Pământului este rezultatul amestecării fierului topit în interiorul planetei. Cu o putere de doar 0,00005 tesla, este aproximativ o zece miime din puterea câmpului într-o mașină de imagistică prin rezonanță magnetică. Poate că nu pare mult, dar este suficient de puternic pentru ca mai multe animale să le perceapă și să le folosească pentru a naviga.
Puterea câmpului magnetic al Pământului fluctuează, de obicei pe intervale de timp de la mii la milioane de ani. De exemplu, roci vechi de 565 de milioane de ani găsite în Canada conțin minerale magnetice care sugerează că câmpul magnetic al Pământului era atunci doar cu o zecime mai puternic decât este în prezent. Acesta devine periodic mai slab în timpul evenimentelor cunoscute sub numele de inversări ale câmpului magnetic, dar este puțin probabil ca aceste roci să reflecte acele evenimente pe termen relativ scurt, spune John Tarduno, geofizician din echipa de cercetare.
Acum, aceeași echipă a examinat roci din Brazilia care datează cu aproximativ 590 de milioane de ani în urmă. Câmpul magnetic al Pământului era și mai slab pe atunci, au descoperit cercetătorii – doar o treizecime din valoarea actuală. Aceasta este cea mai scăzută putere a câmpului magnetic măsurată vreodată pentru planeta noastră, spune Tarduno.
Dacă câmpul magnetic al Pământului a rămas scăzut în timpul intervalului de aproximativ 25 de milioane de ani încadrat de acele mostre, este o coincidență remarcabilă, spune Tarduno. Câmpul magnetic al Pământului a fost mult mai slab chiar în timpul perioadei Ediacaran, când nivelul de oxigen a crescut atât în atmosferă, cât și în oceane. Este, de asemenea, o perioadă în care animalele macroscopice au început să prolifereze în oceanele lumii.
Animalele marine mai mari, precum Dickinsonia costata de 41 de centimetri, au evoluat în perioada în care câmpul magnetic al planetei noastre a fost mai slab și nivelurile de oxigen au fost mai mari.
Poate că există o legătură acolo, susțin Tarduno și colegii săi în noua lucrare. Un câmp magnetic mai slab ar fi însemnat mai puțină protecție împotriva particulelor cosmice energetice. Aceste particule ar fi spart moleculele de apă din atmosfera timpurie a Pământului. Hidrogenul, fiind extrem de ușor, ar fi scăpat cu ușurință în spațiu, în timp ce oxigenul ar fi rămas în urmă. De-a lungul timpului, acest dezechilibru ar fi înclinat balanța în favoarea unei atmosfere mai bogate în oxigen și a oceanelor îmbogățite cu oxigen, sugerează cercetătorii.
Pe măsură ce animalele mai mari și mai mobile pe care le arată înregistrările fosile s-au dezvoltat în timpul perioadei Ediacaran, ar fi avut nevoie de tot acel oxigen, sugerează Tarduno și colaboratorii săi. Nu este un secret pentru nimeni că animalele mai mari au nevoie de mai mult oxigen decât frații lor microscopici, spune Tarduno.
Există o mulțime de salturi conceptuale în această cercetare, dar măsurătorile sunt toate solide, spune Joe Meert, care nu a fost implicat în cercetare. Studii ca acesta sunt utile pentru a obține idei mari, spune el: „Îmi plac astfel de lucrări. Este bine să expunem totul”.
