Dominic Fritz, primarul Timișoarei, nu încetează să ne surprindă cu deciziile sale controversate. După ce ANI (Agenția Națională de Integritate) l-a „lovit” cu acuzația de conflict de interese, în urma unui contract semnat între administrația sa și o firmă în legătură cu un consilier local, Fritz a ales să meargă pe o cale mai puțin obișnuită: să conteste legea. Mai precis, Fritz a cerut la Curtea Constituțională să declare anumite prevederi ale legii ca fiind neconstituționale. Ce legătura are acest lucru cu scandalul de la Timișoara? Să aflăm!
Cazul „conflictului de interese”
Într-un context în care politicienii sunt deja sub lupa publicului, a apărut o nouă problemă pentru Fritz. Asta după ce a semnat un act administrativ care a avantajat firma unui consilier local, Răzvan Negrisanu. Acesta din urmă l-a sprinit pe Fritz în campania electorală , împrumutându-l cu suma de 25.000 de lei, dar ulterior, firma lui Negrisanu a beneficiat de un contract semnat de primăria condusă de Fritz. Așadar, pare că între ajutorul financiar acordat primarului și contractul semnat de primărie există o legătură destul de strânsă.
Nu este deloc surprinzător faptul că Agenția Națională de Integritate a fost extrem de promptă în a semnala conflictul de interese. În acest caz, legile sunt clare – nu ai voie să semnezi contracte sau acte administrative în favoarea unor persoane care te-au ajutat în campanie sau care au legături financiare cu tine. Așadar, ANI l-a acuzat pe Fritz de încălcarea acestui principiu, fiind evident că actul semnat de el a fost în favoarea unui consilier local care i-a susținut campania.
În loc să își asume greșeala, Fritz o ia la „driblat”
În loc să își recunoască greșeala și să își asume consecințele, Dominic Fritz a ales să abordeze o strategie diferită. În loc să își depună demisia și să demonstreze că întradevăr este un om corect, Fritz a decis să atace legea însăși. Mai precis, el a cerut Curții Constituționale să analizeze și să declare neconstituțională legea care reglementează conflictul de interese.
Ce a argumentat Fritz? Ei bine, susține că legea este prea „vagă” și că ar trebui să existe un prag valoric care să facă diferența între ceea ce ar trebui considerat conflict de interese și ceea ce nu ar trebui să fie sancționat. Practic, Fritz cere ca doar conflictele de interese care aduc un „profit” semnificativ să fie pedepsite. De exemplu, un contract în valoare de 50.000 de lei ar fi o „problemă reală”, dar un contract de 5.000 de lei ar trebui trecut cu vederea.
Această „reinterpretare” a legii nu a fost deloc pe placul judecătorilor. Deși Fritz a încercat să justifice acțiunile sale și să sugereze că legea este prea dură, realitatea a fost alta. Judecătoarea Mihaela Roibu, de la Curtea de Apel Timișoara, a susținut clar că sancțiunile din lege sunt menite să protejeze integritatea funcției publice și că nu poate exista o „mitigare” a legii în funcție de valoarea unui contract sau a unui avantaj primit. Așadar, decizia instanței a fost că primarul Timișoarei ar trebui să plătească prețul pentru încălcarea legii.
Ce se află în spatele acestei strategii?
E greu de spus dacă Dominic Fritz are convingerea că se va ajunge la o decizie favorabilă din partea Curții Constituționale. Sau poate că strategia sa este una pur politică, menită să demonstreze electoratului său că el „luptă” pentru o reformă reală a legilor din România. Cert este că, dincolo de toate aceste argumente legale, comportamentul său ridică multe semne de întrebare.
Un primar ar trebui să fie un exemplu de transparență și corectitudine, iar atunci când este prins într-un conflict de interese, cel mai corect ar fi să își asume responsabilitatea și să își dea demisia. Dar Fritz a ales să se agațe de funcție, fără a da dovadă de vreo fărâmă de remușcare. În loc să fie un model de integritate, el a ales să se lupte cu legea, crezând că poate scăpa de responsabilitățile legale printr-o contestare formală.Dacă un medic pentru 500 de lei devine corupt si face pușcărie,Fritz vrea să ștearga cu buretele derapajele morale care îi creează neplăceri la dosar.
În plus, acest comportament este mai mult decât o simplă eroare de calcul. Este o lovitură de imagine nu doar pentru Fritz, ci și pentru USR în general. Când partidul care promitea transparență și schimbare de sistem începe să se comporte în stilul „clasic” al politicienilor, mulți dintre cei care au crezut în „noua eră” se simt trădați.
Cum rămâne cu încrederea în politică?
Ceea ce Fritz pare să nu înțeleagă este faptul că un politician nu poate supraviețui doar prin contestarea legilor care nu-i convin. Este esențial ca fiecare decizie să fie luată cu respect pentru lege și, mai important, cu respect pentru cetățeni. Timișorenii nu l-au ales pe Fritz pentru a duce un război cu justiția, ci pentru a se asigura că orașul lor va fi condus corect și transparent. Dacă se ajunge ca deciziile unui primar să fie mai mult despre cum să ocolești legea decât despre cum să o aplici, atunci întrebarea firească este: „Pentru cine mai lucrează acest om?”
În mod evident, Fritz are de gând să joace până la capăt, dar întrebarea este dacă va reuși să își mențină sprinul popular atunci când adevărata „față” a strategiei sale devine din ce în ce mai evidentă. Poate că pentru el este mai important să rămână la putere decât să dea dovadă de responsabilitate și demnitate. Însă pentru Timișoara și pentru România, întrebarea rămâne: cât mai pot fi tolerați politicienii care, în loc să se corecteze, preferă să conteste legea?
