Căminele studențești din Timișoara,am mai ridicat această problemă,sunt mai pline ca niciodată, iar condițiile de trai se degradează pe zi ce trece. Camerele destinate pentru trei persoane sunt acum ticsite cu șase, băile sunt un focar de infecție, iar igiena e doar un ideal. Dar problemele nu se opresc la ușa camerei. Străzile din jurul campusurilor au devenit nesigure, pline de oameni ai străzii, cerșetori agresivi și indivizi dubioși care ies noaptea de la cazinouri.
Într-un oraș care odinioară era un centru universitar de elită, studenții nu doar că trăiesc în condiții inumane, dar se tem să mai iasă după lăsarea serii.
„Dormim claie peste grămadă, nici aer nu mai avem”
Andrei, student la Politehnică, a trecut printr-un șoc la începutul semestrului.
“Noi eram trei în cameră, cum era normal. Într-o zi, când ne-am întors de la cursuri, am găsit încă trei paturi metalice înghesuite lângă ale noastre. În loc să ne anunțe din timp, pur și simplu ne-au băgat alți trei colegi înăuntru. Prima noapte a fost un coșmar – nu aveam unde să ne punem hainele, dulapurile erau deja pline, iar noii colegi și-au lăsat bagajele pe jos. Dacă unul se trezea să meargă la baie, îi trezea și pe ceilalți.”
Situația e la fel și în căminele altor universități. Elena, studentă la Litere, povestește că baia comună a devenit un loc de evitat.
“Înainte era greu, dar acum e de-a dreptul scârbos. Seara, când mergem la duș, apa băltește peste tot, părul înfundă scurgerea, iar uneori găsești chestii pe jos de ți se face greață. Am ajuns să mă spăl la chiuvetă sau să folosesc șervețele umede, că nu mai suport să intru acolo. Dar ce să faci? Când suntem câte 20 de fete pe o singură baie, e imposibil să fie curat.”
Lipsa spațiului afectează inclusiv mesele. În lipsa unei bucătării decente, studenții mănâncă direct în pat.
“Dacă ai chef de o supă la conservă, o ții între picioare, că n-ai masă. Cine a reușit să-și cumpere un aragaz mic se ascunde cu el, că cică e interzis. Dar ce să facem? N-avem de ales, cantina e scumpă, iar fast-foodul nu poți să-l mănânci zilnic.” – spune Radu, student în anul III.
⸻
„Pe stradă e și mai rău. Droguri, cerșetori agresivi și scandaluri la colț de stradă”
Dacă viața în cămin e un test de rezistență, afară devine un test de supraviețuire. Mulți studenți evită să mai circule singuri noaptea, după ce au avut experiențe neplăcute cu droguri, oameni ai străzii agresivi și grupuri dubioase care vin de la cazinouri.
Adina, studentă în anul I, povestește o întâmplare care a făcut-o să nu mai iasă singură seara:
“Mergeam spre cămin cu o colegă, pe la 10 seara. Lângă un cazinou din zonă, un grup de bărbați beți s-au luat de noi, făcând glume de prost gust. Am grăbit pasul, dar unul dintre ei a venit după noi și ne-a prins de mână. Am început să țipăm și abia atunci ne-au lăsat. Ne-am speriat îngrozitor. Am zis că nu mai ies fără grup de băieți.”
Andrei a trecut printr-o situație asemănătoare lângă un non-stop din zona complexului.
“Mă duceam să-mi iau o apă pe la 1 noaptea. Lângă magazin erau niște tipi dubioși, probabil drogați, că aveau ochii mari și se mișcau ciudat. Când am ieșit, unul dintre ei mi-a cerut bani, iar când am refuzat, a început să mă amenințe. Am intrat rapid în cămin și am blocat ușa după mine. A doua zi, am aflat că și alții au pățit la fel.”
Problema devine din ce în ce mai mare, pentru că poliția pare să fie depășită de situație.
“Vedem patrule prin centru, dar în zonele unde chiar sunt probleme, nimeni nu face nimic. Pe lângă cămine, pe străduțele mai pustii, e plin de dubioși. De la cerșetori care îți bat la geam, la indivizi care se ceartă între ei în fața cazinourilor. E periculos.” – explică Radu.
⸻
Studenții cer soluții, dar cine îi ascultă?
Situația căminelor și a siguranței din jurul campusurilor a ajuns într-un punct critic. Studenții sunt nemulțumiți, dar mulți sunt resemnați.
“Facem sesizări, dar degeaba. Administratorul zice că nu are ce să facă, universitatea spune că nu sunt fonduri, iar poliția intervine doar când deja s-a întâmplat ceva. Până atunci, trebuie să ne descurcăm singuri.” – spune Adina.
Mulți și-au luat măsuri de precauție – merg în grupuri, evită anumite zone noaptea și își pun lacăte suplimentare pe ușă. Dar asta nu e o soluție pe termen lung.
“Noi suntem aici să învățăm, nu să ne luptăm cu gândaci în cămin și cu drogați pe stradă. Dar nimeni nu pare să-i pese.” – concluzionează Andrei.
Pentru a înțelege mai bine gravitatea situației, am vorbit cu Amalia, o studentă care lucrează într-un local aflat lângă un cazinou din Complex. Ea a trecut printr-o experiență traumatizantă care i-a schimbat complet rutina zilnică.
„M-a prins de braț și a încercat să mă tragă după el”
“Eram după muncă, era trecut de miezul nopții și mă îndreptam spre cămin. Pe trotuar, în fața cazinoului, erau câțiva bărbați care fumau și păreau nervoși. Am grăbit pasul, dar unul dintre ei s-a uitat fix la mine și a zis ceva vulgar. M-am făcut că nu aud și am mers mai departe, dar în câteva secunde l-am simțit în spatele meu. A venit repede, m-a prins de braț și a încercat să mă tragă în direcția lui. Am țipat, dar nu era nimeni pe stradă care să mă audă. Am început să mă zbat, l-am lovit cu picioarele și cumva am reușit să scap. Am fugit cât am putut de repede spre cămin și am închis ușa după mine tremurând.”
După acel incident, Amalia spune că nu mai merge niciodată singură pe jos.
“Îmi e frică de fiecare dată când termin tura. Nici nu mai știu de câte ori am văzut scandaluri afară. Bărbați care ies din cazinou și se iau la bătaie, oameni care aruncă cu sticle, alții care urlă unii la alții. Mă simt ca într-o zonă periculoasă, nu într-un campus universitar.”
„Trec pe lângă tine și îți șoptesc chestii la ureche”
Situația nu este singulară. Alte studente povestesc că au fost urmărite, agresate verbal și chiar îmbrâncite de indivizi care hoinăresc prin Complex.
“Mergeam cu o colegă spre cămin pe la 10 seara. Un tip a trecut pe lângă noi și mi-a șoptit ceva pervers la ureche. Am simțit un fior rece pe șira spinării. După ce am mers mai departe, ne-am dat seama că ne urma. A trebuit să alergăm ca să scăpăm de el.” – spune Larisa, studentă în anul I.
Pentru băieți, pericolul vine mai ales sub forma conflictelor provocate din senin.
“Eram cu un coleg la un non-stop când s-au apropiat doi indivizi, clar drogați. Ne-au întrebat dacă avem bani. Am zis că nu și au început să ne împingă și să ne amenințe. Am reușit să fugim, dar unul a aruncat cu ceva după noi. A doua zi, am aflat că și alți colegi pățiseră la fel în zonă.” – povestește Alex, student la Politehnică.
Studenții au cerut în repetate rânduri ca poliția și administrația campusului să intervină, dar fără rezultat.
“Paza din cămine e aproape inutilă. Intră cine vrea, iese cine vrea. În jurul campusului, patrulele de poliție sunt o glumă – apar doar când deja s-a întâmplat ceva grav. Dar până atunci, noi trebuie să ne descurcăm singuri.”
Mulți studenți au ajuns să evite complet anumite zone după lăsarea serii și se întreabă cât va mai dura până când cineva va fi atacat cu adevărat grav.
“Ne este frică. Nu suntem în siguranță nici în cămine, nici pe stradă. Și nimeni nu face nimic.” – concluzionează Amalia.
