Crystal Palace a scris o nouă pagină în istoria clubului, cucerind Supercupa Angliei după o finală de poveste contra campioanei Liverpool, tranșată la loteria loviturilor de departajare. Wembley-ul a fost martorul unei confruntări cu ritm nebun, răsturnări de situație și nervi întinși până la ultima execuție de la 11 metri. Pentru trupa lui Oliver Glasner, acest trofeu este al doilea din palmares, după Cupa Angliei câștigată în urmă cu câteva luni, o confirmare că echipa nu a fost doar o surpriză de moment, ci începe să devină un nume cu greutate în fotbalul englez.
Liverpool a început furtunos, iar golul lui Ekitike din minutul 4 părea să pună meciul pe șinele obișnuite ale unei victorii a marilor favoriți. Însă Palace a arătat din nou că știe să reacționeze sub presiune. Mateta a egalat rapid din penalty, dar cormoranii au revenit în avantaj prin Frimpong, care a înscris unul dintre cele mai spectaculoase goluri ale serii – un lob involuntar, dar perfect, care l-a surprins pe Henderson.
Partea secundă a adus o altă față a londonezilor. Deși Liverpool a mai ratat câteva ocazii prin același Ekitike, Palace a găsit momentul potrivit pentru a lovi: Ismaila Sarr, după o ratare mare, a readus echipa în joc cu golul de 2-2. De aici, totul a devenit un duel al nervilor. Prelungirile nu au adus golul decisiv, așa că s-a ajuns la penalty-uri, acolo unde presiunea a schimbat balanța. Salah, Mac Allister și Elliott au cedat în fața momentului, iar Palace, mai precisă și mai sigură, a ridicat trofeul deasupra capului.
Această victorie nu este doar o lovitură de imagine, ci și un semnal puternic către restul Premier League: Crystal Palace nu mai este o echipă care se mulțumește să supraviețuiască, ci una care își dorește să conteze în competițiile majore. În schimb, Liverpool are de reflectat – pentru că, deși a arătat momente de joc bun, i-a lipsit luciditatea în momentele decisive. Iar în fotbalul mare, trofeele nu se dau pentru ocazii, ci pentru goluri și nervi de oțel la penalty-uri.
