Noua tehnologie, folosită în protezele inteligente
În ultimii ani, producția protezelor a suferit o transformare excepțională, prin intermediul inteligenței artificiale. Astfel, apar în atenția publicului protezele bionice – membre artificiale ale căror design și arhitectură sunt concepute pentru a imita cât mai bine funcționalitățile membrelor reale pe care le înlocuiesc. Un asemenea produs al îmbinării roboticii și AI-ului este un amalgam de componente mecanice și electronice ce replică elementele naturale – articulații, tendoane, oase, mușchi -, senzori ce detectează impulsuri fie din membrul rezidual al utilizatorului sau din mediul extern, microprocesoare ce interpretează datele senzorilor și le transformă în mișcări ale componentelor protezei și, în cele din urmă, motoare care îndeplinesc mișcarea.
Cu toate acestea, protezele bionice au întâmpinat provocări de-a lungul existenței lor și pot fi greu de utilizat în anumite cazuri. Acest lucru e cauzat de mecanismul prin care un model de bază funcționează. Senzorii încorporați în proteză citesc activitatea electrică din mușchii membrului rezidual – care este transmisă de creier – și determină care este mișcarea ce trebuie executată de fiecare componentă a membrului pentru a reproduce ceea ce determină senzorii a fi acțiunea dorită de utilizator. Astfel, utilizatorii sunt nevoiți să execute diferite serii de contractări ale mușchilor ce uneori sunt contraintuitive pentru a ajunge la rezultatul dorit. De asemenea, procesul nu este încă accesibil oricărui utilizator. În cazul unei mâini amputate deasupra cotului, mușchii reziduali ai mâinii sunt adesea prea puțini pentru o genera suficiente semnale electrice, de care proteza bionică are nevoie pentru a facilita o utilizare cât mai naturală.
Totuși, tehnologia continuă să avanseze în acest domeniu. Publicat recent în Suedia, în cadrul centrului de cercetare din Molndal, un nou caz de studiu explorează felul în care atașarea unei mâini bionice poate fi posibilă chiar și în cazul unei amputări deasupra cotului. Conform editorului studiului, Orla Smith, echipa centrului de cercetare demonstrează felul în care acest lucru este posibil. Procesul cuprinde despicarea nervilor rămași în zona amputării și redirecționarea fluxului de informație ce poate fi transmisă prin aceștia către alți mușchi existenți. Împreună cu utilizarea grefelor de mușchi, acest tip de procedură poate crește considerabil numărul de semnale de control, oferind utilizatorului controlul asupra unei proteze.
Procedura a fost pusă în practică cu succes în cadrul acestui studiu. Astfel, o proteză bionică a fost atașată unui pacient suedez de 52 de ani, care se bucură la momentul actual de controlul a cinci degete funcționale.
Studiul a fost realizat în Suedia, fiind condus de profesorul Max Ortiz Catalan, director al Centrului de Cercetare în Bionică și Durere. Operația a avut loc la spitalul Universității Sahlgrenska.
