Săptămâna aceasta s-a conturat mai clar miza politică a guvernării Bolojan.
Să cedeze sau nu presiunilor venite de la PSD, președinție sau de la opoziție.
Dacă va ceda sunt două posibilități:
1)va ceda continuu și va merge pe linia bătucită a cârpelilor și a improvizațiilor.
2)va fi schimbat, atunci când se va socoti că nu a cedat suficient de către unii membrii ai actualei coaliții de guvernare.
Dacă nu va ceda sunt, iarăși, două posibilități:
1)prima, să reziste valurilor de contestații și presiuni și să ducă la capăt toate proiectele majore, echilibrând finanțele și econimia României și dărâmând multe din inegalitățile și privilegiile existente acum.
2)să piardă meciul și să se ajungă la soluții proaste, din care apar iar două posibilități:
a)guvern condus de PSD după șabloanele cunoscute.
b)alegeri anticipate, cu instalarea, probabil, a unui guvern antieuropean, prorus, antimoldovenesc, conducând, inevitabil, la o criză economică acută,cu repercursiuni grave asupra nivelului de trai.
Conlucrarea dintre guvern și președinție se pare că are poticneli și obstacole importante, amândouă părțile purtând o vină pentru deteriorarea relației.
Avem nevoie ca de aer, de reformele promise de guvern, chiar dacă sunt unele detalii și măsuri pripite și incomode.
Dar este nevoie de multă înțelepciune, de părăsirea vanității și orgolilor, de viziune poltică, cu un atribut de patriotism subînțeles.
Ar fi o ocazie rară să vedem un prim-ministru curajos și hotărât să ia taurul de coarne. Să facă reforme morale și financiare în toate instituțiile statului, să dărâme pigmeii din poltica românească, cu tot păienjenișul de relații mafiote.
Ar fi pentru prima dată în politica românească de după ’89, când s-ar trece la fapte, care ar remodela correct funcțiunile unui stat modern.
Ar fi și un exercițiu democratic, greu de pus în ecuație, dar cu atât mai mult de apreciat.
Miza politică este uriașă, iar energia psihică și morală are aceiași coeficienți în cazul izbândei.
Sper să nu-mi dispară optimismul după luna august 2025.