Un loc frumos pe Calea Urseni. Acum mai bine de o sută de ani, niște oameni gospodari din administrația Timișoarei ridicau pe actuala Cale Urseni, succesiv, câteva clădiri robuste, în care urmau să fie instalate pompe de apă.
Așa cum era tehnologia de ultimă oră atunci, în primul și al doilea deceniu al secolului al XX-lea.
Încă nu apăruseră pompele submersibile.
Apoi, lucrurile s-au schimbat. Timișoara, ca oraș capitală a județului Timiș-Torontal, apoi capitala Regiunii Banat și, în sfârșit, din 1968, capitală a județului Timiș, a tot crescut, atât ca suprafață, dar și populația s-a tot mărit.
Tehnologia folosirii apei exprimă întotdeauna nivelul civilizației și al calității habitatului uman.
Un muzeu al apei înseamnă, de obicei, o incursiune în istoria unei regiuni, a unei provincii sau a unui burg important dintr-o provincie sau regiune.
Nu chiar oriunde poți să așezi o asemenea instalație, mai ales dacă vrei ca ea să fie o.k. din toate punctele de vedere: atractivă, obiectivă, cuprinzătoare, ilustrativă.
Dar și folositoare din punct de vedere educativ.
Muzeul Apei din Timișoara, inițiativă a Societății AQUATIM, este destul de nou.
Senzația pe care o ai la prima vizită în Muzeul Apei este că te afli în fața unui lucru neterminat, simplist, căruia îi lipsesc multe atribute din cele specifice și sugestive pentru un asemenea așezământ. La baza lui a stat o viziune tehnicistă și simpluță.
Încă nu se bucură de o popularitate care să atragă vizitatori numeroși, chiar dacă vizitarea obiectivului este fără taxă.
Crearea de evenimente poate să determine substanțial creșterea numărului de vizitatori.
Anul acesta, Muzeul a creat câteva evenimente circumscrise programelor „Timișoara – capitală culturală europeană”.
Poate cel mai important a fost „Seri la Muzeul Apei”. Un titlu puțin prea restrictiv, pentru că în realitate au fost două seri, două dimineți și o după amiază.
Muzeul Apei trebuie regândit din temelii, ca să fie cu adevărat o unitate muzeistică.
Se zice că „dacă nu-ți iese din prima, e greu să mai nimerești mai târziu”.
Sigur, nu-i ușor, dar e posibil.
În lumea inginerilor se pot întâmpla asemenea bucurii. Nu-i ca în lumea artistică, unde, dacă ai scris un volum de proză, ori ai pus în scenă o piesă de teatru sau de operă, ai făcut un film sau o lucrare de artă plastică, nu prea mai poți s-o dregi.
Muzeul Apei are o intrare modernă, cu un spațiu generos, care nu e folosit cum trebuie. Ar fi avut loc un bufet mic, o cafenea mică, un stand cu pliante și cărți despre Timișoara.
Cele despre muzeu există, dar e prea puțin.
Apoi s-ar fi putut realiza o copertină între toate clădirile care constituie Muzeul Apei.
Fiecare clădire a muzeului este sărăcăcioasă. Cuprinde câteva utilaje de pompare și măsurare, cu o prestare tehnică foarte sumară.
Un spațiu de conferințe foarte mic, unde s-au făcut și proiecții de filme.
Lângă O.Z.N.-ul Muzeului sunt câteva bazine mici cu apă care e colorată în galben-verzui, semn că nu prea se schimbă. În bazine, câteva broaște.
În general, în alte muzee ale apei, unde sunt bazine care să dovedească că apa-i cristalină, nu se pun pești sau broscuțe, din rațiuni de igienă. Se pun plante de apă sau orez.
Ar fi putut să fie o succesiune de bazine cu căderea apei, cu o cascadă.
Ar fi putut fi un bazin mai mare pentru plajă și altul mai mic pentru copii.
Este loc foarte mult și s-ar fi putut realiza aceste lucruri.
Un Muzeu al Apei la Timișoara ar trebui să ilustreze folosirea apei (nu numai a celei potabile) pentru navigație, pentru industrie (numai de apă și pive de apă), în scop de apărare a cetății Timișoarei (șanțurile mari de lângă zidurile cetății).
În fiecare încăpere (și chiar în exteriorul lor) s-ar fi putut așeza planșe și fotografii care să ilustreze aceste activități legate de apă.
Un Muzeu al Apei la Timișoara ar putea să înfățișeze multe momente din istoria calmă și zbuciumată a burgului de pe Bega.
Se pare că arhitecții au fost inși de gândire inginerească fără viziune.
O fi domnul inginer Ilie Vlaicu un bun manager al rețelelor de apă și canalizare, dar la Muzeul Apei s-a cam împotmolit.
Voicu VINEREAN
