O navă spațială robotică privată a fost lansată în 8 ianuarie din Florida, urmând să devină prima misiune americană care aterizează pe Lună din 1972. Printre cele 20 de încărcături se află cinci instrumente științifice construite de NASA, care speră că misiunea va deschide o nouă eră în cercetarea lunară.
Lansarea este prima din cel puțin zece planificate prin programul de Servicii de Transport Lunar Comerciale (CLPS) al NASA, în care agenția plătește companii private pentru a livra instrumente științifice pe suprafața Lunii. Dacă programul reușește, NASA va externaliza practic misiunile lunare robotice viitoare către companii private.
NASA vizează o medie de două zboruri CLPS în fiecare an, dar pot avea loc până la șase în 2024. „Veți vedea progresiv știință mai complexă pe măsură ce comunitatea comercială demonstrează ce este capabilă”, spune Chris Culbert, manager de program pentru CLPS la Centrul Spațial Johnson al NASA din Houston, Texas.
Această lansare este doar primul pas în procesul dificil de a ateriza pe Lună. Nava spațială, numită Peregrine, construită de compania Astrobotic din Pittsburgh, Pennsylvania, trebuie să intre cu succes în orbita lunară și apoi să aterizeze în siguranță. A doua încercare de aterizare este planificată pentru 23 februarie.
Suprafața lunară este plină de deșeuri rezultate din încercări nereușite de aterizare. Doar Uniunea Sovietică, Statele Unite, China și India au realizat cu succes aterizări ușoare pe Lună; nicio companie privată nu a făcut-o până acum. O companie din Israel și-a prăbușit misiunea privată în 2019, iar alta din Japonia a făcut același lucru anul trecut. Următoarea încercare de a ateriza pe Lună va avea loc pe 20 ianuarie, când Agenția de Explorare Aerospațială din Japonia își propune să plaseze misiunea sa Smart Lander for Investigating Moon, lansată în septembrie, într-un crater numit Shioli pe partea vizibilă a Lunii.
Peregrine se îndreaptă spre o zonă cunoscută sub numele de Sinus Viscositatis, sau „Golful Lipiciului”, numită astfel datorită domurilor stâncoase din apropiere care par să se fi format din lavă vâscoasă. Dacă nava spațială cu o înălțime de 2 metri aterizează cu succes, va începe să conducă cercetări științifice cu o varietate de instrumente de la NASA și altele. Printre încărcăturile care nu sunt de la NASA se află un set de roveruri mici din Mexic, care vor fi prima misiune lunară din America Latină, și un detector din Germania care va măsura nivelurile de radiații de pe suprafața lunară, pentru a înțelege mai bine la ce ar putea fi expuși viitorii astronauți.
Cele cinci instrumente NASA la bord, plătite într-un contract de 108 milioane de dolari, includ trei instrumente care vor căuta elemente volatile, cum ar fi apa. Unul este un spectrometru de masă care va măsura compoziția substanțelor volatile din sol și atmosferă, inclusiv în praful lunar ridicat de Peregrine în timpul aterizării și de roverele mini-roaming. Va face observații de aproximativ două ori pe minut, oferind o vedere detaliată a modului în care compoziția volatilă se schimbă în timp, spune Barbara Cohen, o planetaristă la Centrul de Zbor Spațial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland. Un alt instrument va număra neutronii pentru a măsura câtă apă este prezentă în solul lunar. Toate cele trei instrumente își propun să analizeze modul în care moleculele volatile se mișcă pe suprafața lunară – inclusiv cum sunt transportate către polii Lunii, unde sunt înghețate în cratere întunecate. În special, apa din cratere ar putea servi ca resursă potențială pentru viitorii astronauți.
Nava spațială Peregrine transportă și încărcături non-științifice, inclusiv proiecte de artă și educaționale, pentru clienții plătitori. Cele mai controversate sunt rămășițe umane incinerate, destinate suprafeței lunare, furnizate de două companii care își propun să comemoreze oamenii în spațiu. Națiunea Navajo a depus o plângere împotriva depunerii cenușii pe Lună, descriind-o ca pe o profanare a unui obiect ceresc considerat sacru pentru poporul Navajo. NASA a prezentat scuze Națiunii Navajo după aterizarea cenușii omului de știință Eugene Shoemaker pe Lună în 1999. Agenția are o întâlnire programată cu liderii Navajo, precum și cu Departamentul de Transport al SUA, pentru a discuta pașii următori.
Conform lui John Thornton, directorul executiv al Astrobotic, compania și-a propus să facă spațiul accesibil oamenilor din întreaga lume. „Încercăm cu adevărat să facem lucrurile corect, și sper că putem găsi un drum bun înainte cu Națiunea Navajo”.
Următoarea misiune CLPS care va fi lansată după cea a Astrobotic va fi cea a Intuitive Machines din Houston, Texas. Intenția este ca aceasta să fie lansată la mijlocul lunii februarie și să aterizeze în craterul Malapert A, în apropierea polului sudic lunar. Deoarece nava spațială Intuitive Machines urmează o traiectorie diferită față de cea a lui Peregrine, aceasta ar putea de fapt să aterizeze înaintea sau în aceeași zi cu Peregrine, ceea ce ar însemna că ar ajunge mai devreme pe suprafața lunară. NASA are instrumente la bordul navei spațiale Intuitive Machines pentru a studia cum interacționează gazele de eșapament ale rachetei cu suprafața în timpul aterizării, printre altele.
Agenția intenționează să trimită astronauți la polul sudic lunar în următorii ani pentru a căuta resurse precum gheața. Se spune că unele dintre misiunile CLPS pot testa știința și tehnologia necesare pentru acea explorare, cum ar fi un rover de foraj de gheață care ar putea fi lansat în noiembrie. Pentru cei care au lucrat ani de zile la încărcăturile ce zboară la bordul lui Peregrine, lansarea este un moment major. „După atât de mulți ani de muncă extrem de intensă, este într-un sens culminarea unui vis din copilărie”, spune Gustavo Medina Tanco, fizician la Universitatea Națională Autonomă din Mexic, în Mexico City, care conduce proiectul mini-rover. Și totuși, adaugă el, „spațiul este o afacere cu riscuri, și există multe lucruri care pot merge prost la oricare dintre numeroasele părți, componente și etape”.