O descoperire surprinzătoare este făcută de oamenii de știință după o nouă analiză a ADN-ului Omului Gheții, o mumie descoperită într-un ghețar din Alpii Tyrolenți, în urma unei topiri parțiale. În 2012, cercetătorii au compilat o imagine completă a genomului lui Ötzi; aceasta sugera că avea strămoși din stepa Caspică.
Problema ce a apărut după descoperirea inițială e că Ötzi are aproximativ 5.300 de ani, dar în istoria genetică a Europei centrale, persoane asemănătoare, cu strămoși din stepă, nu au apărut până acum aproximativ 4.900 de ani. „Ötzi este prea vechi pentru a avea acest tip de ascendență”, spune arheogeneticianul Johannes Krause, de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Leipzig, Germania. Mumia „a fost întotdeauna o excepție”.
În consecință, Krause și colegii săi au creat un nou manual genetic pentru Omul Gheții. Vechiul genom era contaminat cu ADN de la oamenii moderni, relatează cercetătorii în revista Cell Genomics. Noua analiză dezvăluie că „ascendența din stepă a dispărut complet”.
Cu toate acestea, Omul Gheții încă are particularități. Aproximativ 90% din moștenirea genetică a lui Ötzi provine de la fermierii neolitici, o cantitate neobișnuit de mare în comparație cu alte rămășițe din Epoca Cuprului, spune Krause.
Noul genom al lui Ötzi dezvăluie, de asemenea, că avea chelie și pielea mult mai închisă la culoare decât sugerează reprezentările artistice. Genele care conferă tonuri deschise ale pielii nu au devenit prevalente decât acum 4.000 – 3.000 de ani, când fermierii timpurii au început să consume diete bazate pe plante și nu au primit la fel de multă vitamina D din pește și carne ca vânătorii-culegători.
Așa cum ilustrează ADN-ul lui Ötzi și al altor oameni străvechi, schimbările genetice legate de culoarea pielii au durat mii de ani până să devină comune în Europa.
„Oamenii care au trăit în Europa acum între 40.000 de ani și 8.000 de ani erau la fel de închiși la culoare ca oamenii din Africa, ceea ce are mult sens deoarece Africa este locul de origine al oamenilor”, spune Johannes Krause. „Am avut întotdeauna impresia că europenii s-au închis la culoare mult mai repede. Dar acum se pare că acest lucru s-a întâmplat într-adevăr destul de târziu în istoria umană”, a adăugat arheogeneticianul de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Leipzig.
