Am ezitat, atunci, să scriu despre acel eveniment, pentru că îmi mărturisesc o anumită subiectivitate în acest context, dat fiind că în ultimii ani am fost, într-un anume context, apropiat, spiritual și intelectual, de Casa Regală. Prin atitudine, prin articolele pe care le-am scris, prin maniera de a aborda valorile evidente promovate la acest nivel. A fost și este credința mea și atașamentul meu față de o stare de spirit specială, față de o instituție de o fermecătoare perenitate, față de un univers special de cârmuire.
Cu toate astea, probabil că unele observații ar trebui făcute. Mai întâi, aș menționa că emoția care s-a creat atunci, odată cu decizia Maiestății Sale, vorbește despre un interes sporit al opiniei publice față de Casa Regală. Ceea ce nu e rău. Până la urmă, România e o republică, dar atenția spre monarhie, văzută ca o soluție constituțională de guvernare în ultimii ani, dovedește o maturitate la diferite niveluri ale societății. Dovedește că epoca în care Regelui Mihai îi era interzis accesul în țară a apus demult. Sau, cel puțin așa sper, deși unele opinii pretins acerbe mă contrazic. Discuțiile din spațiul public au fost și sunt definitorii, din acest punct de vedere, pentru ceea ce afirmam mai sus. Analiști mai mult sau mai puțin avizați, apropiați mai mult sau mai puțin de Casa Regală, au întors pe toate părțile evenimentele din sânul Monarhiei Românești, de-a lungul acestor ani. Informații contradictorii au curs pe canalele media ale țării, ba chiar am văzut emisiuni pornite de la premisa că niciun invitat și nici realizatorul nu știau nimic. Nu aveau informații despre Casa Regală dar glosau cu mai multă sau mai puțină grație pe un subiect abscons pentru ei. Nu i-a oprit nimic să chibițeze pe marginea acelui subiect. Oricum, revin și spun că interesul pentru Casa Regală a fost major, în ultimii ani, ceea ce ar putea aduce o undă de speranță că în țară se va instaura odată și odată normalitatea.
Apoi, o bună parte din opinii, bazate însă, tot pe lipsa unor informații clare, s-au îndreptat spre Principele Radu al României, cum că Alteța Sa ar fi ”orchestrat” scoaterea de pe linia de succesiune monarhică a Prințului Nicolae. Și că de ce Alteța Sa se bucură de acest apelativ, neavând sânge ”albastru”, în timp ce Nicolae, care are, nu mai beneficiază de această titulatură. Destul de nătângi aceste afirmații sau întrebări lansate în eter, după părerea mea. Apoi, imaginarul public a fost bombardat de portrete care mai de care mai elogioase ale nepotului Maiestății Sale. Au fost scoase de la naftalină fragmente de interviuri, declarații ale fostului prinț, prezențe publice ale sale. Nu-mi amintesc ca la început, despre Prințul Nicolae să se fi știut atâtea. Nu spun că Prințul nu are calități. Faptul că a lansat la Reșița – și nu numai, pentru că a făcut un tur național – o carte -eveniment despre Regele Mihai vorbește de la sine despre calități morale și umane pe care Nicolae le are, în mod evident, despre un profund semn de apartenență la Familia Regală.
Revin însă asupra aserțiunilor legate de Principele Radu. Despre Alteța Sa ar fi atâtea de spus, că oricum spațiul unui material, fie el și virtual, nu ar fi suficient. Din momentul căsătoriei cu Principesa Margareta, Principele Radu nu a încet nicio clipă să-și aducă un aport covârșitor la imaginea Casei Regale, la cunoașterea și înțelegerea profundă a Monarhiei. A scris zeci de cărți, a susținut sute de conferințe în celebre universități occidentale, în marile capitale ale lumii, vorbind frumos despre România, despre Regalitate, aducând lumină într-o zonă specială și mai puțin cunoscută a istoriei noastre. A reprezentat Casa Regală cu onoare și cu cinste. Eu, cel puțin, datorită Alteței Sale am ajuns să înțeleg mai bine instituția monarhică și valorile Coroanei. A fost și este un frumos câștig pentru Casa Regală. Vă amintiți că a îndeplinit funcția de reprezentant special al Guvernului României în străinătate? Dacă nu era capabil, dacă nu era o adevărată personalitate a vieții publice, credeți că Maiestatea Sa i-ar fi încredințat o asemenea misiune? Sau, indiferent de cabinet, ar fi fost acceptat ca reprezentant al guvernului în lume? Prostioare, cum că nu știu ce actriță obscură s-ar fi întâlnit cu Alteța Sa, i-ar fi spus „Bună, Radu, ce mai faci?”, la care principele i-ar fi răspuns: „A trecut vremea când puteai să-mi spui așa, acum sunt Alteță”, au umplut spațiul virtual, la acel moment, încercând să contureze o imagine arogantă și nepotrivită pentru Principe, dar acoperindu-i de ridicol pe autori. Nu sunt atât de apropiat de Casa Regală a României ca să știu ce se întâmplă în interior. Ceea ce știu însă e că longevitatea, profunzimea și valoarea acestei instituții este mai presus de astfel de suspiciuni. Poate că într-adevăr Principele Radu a observat ceva neconform cu destinul previzionat al Prințului Nicolae, probabil chiar l-o fi sfătuit pe Maiestatea Sa, deși pare puțin probabil. Dar chiar și așa, decizia i-a aparținut Regelui. Aș vrea să văd câtă socoteală dau cei aleși, pe banii și pe nervii noștri, vizavi de deciziile lor. Frumos ar fi să li se ceară lor mai multă socoteală pentru că ei ne guvernează, deocamdată. Vă amintesc ce spunea chiar fostul Principe Nicolae despre gestul Maiestății Sale: „Duminică, 1 august 2015, Majestatea Sa Regele Mihai I, bunicul meu, a luat decizia de a-mi retrage titlul de Principe al României şi locul în Linia de Succesiune la Coroana României. Această decizie, pe care mi-o asum, vine în urma unei perioade în care am reflectat la viitorul ţării şi Casei noastre, precum şi la rolul pe care eu îl pot avea în propăşirea lor. Poziţia de Principe al României şi prezenţa în Linia de Succesiune la Coroana României impun un mod de a-mi conduce viaţa pe care găsesc dificil să îl accept. De aceea, cu multă durere în suflet, consider că decizia Majestăţii Sale Regelui este binevenită pentru mine. Voi căuta, în viitor, să-mi servesc idealurile şi principiile în alt mod. Le mulţumesc tuturor celor care, în anii cât m-am aflat în mijlocul românilor, mi-au acordat încrederea, sprijinul şi speranţa lor, şi care şi-au oferit ajutorul la iniţiativele dedicate propăşirii României. În noile mele circumstanţe, voi căuta să mă dedic în continuare activităţilor ecologice, de tineret şi caritabile, despre care am învăţat atâtea lucruri cât timp m-am aflat în România. Doresc de asemenea să le mulţumesc autorităţilor publice centrale şi locale pentru deschiderea cu care şi-au acordat sprijinul proiectelor comune, şi mai ales familiei mele, pentru dragostea şi înţelegerea cu care m-au înconjurat aici. Nădăjduiesc ca Dumnezeu să protejeze şi în viitor naţiunea şi Coroana Română.” Semnat, Nicolae Mihai de Roumanie Medforth Mills.
Două au fost motivele pentru care am făcut acest recurs la memorie. Recenta prezență a Prințului Nicolae în Banat și faptul că vineri, Majestatea Sa, Margareta, Custodele Coroanei României, împreună cu Alteța Sa, Principele Radu, au deschis Târgul Tradițional de Crăciun de la Săvârșin, un moment frumos pe harta stării de sărbătoare a țării, un moment încărcat de simbolism, așa cum numai Casa Regală știe că creeze. Mi-aș fi dorit ca membrii Casei Regale să fie consultați mai des și mai concret în legătură cu destinul acestei țări, cu abordarea față de diversele provocări ale complicatei politici externe actuale. Dar, deh, guvernanții noștri sunt plini de autosuficiență, e greu să mai încapă ceva pe lângă plinătatea orgoliilor lor.
