Ministrul Agriculturii din România, Florin Barbu, a declarat recent că aproximativ 28-30% din terenul arabil al țării este arendat de companii străine, adică de persoane juridice cu acţionariat străin, nu neapărat proprietate de cetăţeni străini în sensul clasic al cuvântului. Aceste date au fost prezentate în emisiunea Insider politic de la Prima TV și preluate de agenția News.ro.
Potrivit ministrului, 0,01% din terenul arabil este deţinut formal de persoane fizice străine, în timp ce 26-28% este arendat de companii, în principal străine. Barbu a subliniat că majoritatea acestor terenuri nu sunt vândute definitiv, ci exploatate în baza de contracte de arendă. El a dat exemplul unei exploataţii din zona Timișoara unde o femeie româncă, căsătorită cu un cetăţean italian, deţine împreună circa 7.000 de hectare, întrebând retoric dacă terenul respectiv poate fi considerat “al străinului”.
În răspunsul său la întrebarea dacă această situaţie reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale — după cum susţin unele formaţiuni politice — Barbu a menţionat că terenurile „nu pot pleca” din România. El a explicat că acestea rămân pe teritoriul ţării, companiile care le folosesc plătesc impozite și contribuie la economia națională, iar proprietarii români care arendează terenurile primesc plăți pentru închiriere. Ministerul consideră astfel că prezenţa capitalului străin în agricultură poate fi benefică pentru balanţa comercială a României.
Datele privind terenurile agricole deţinute de străini sau exploatate de persoane juridice străine au fost în trecut subiect de discuţie și dezbatere politică. Unele surse istorice indică estimări diferite semnificativ — unele analize externe sugerând la un moment dat cifre mai mari pentru terenul administrat de entități străine — însă aceste estimări nu sunt întotdeauna confirmate de statistici oficiale românești și sunt adesea citate în contexte critice sau de dezbatere publică.
Pe scurt, poziţia oficială a Ministerului Agriculturii este că o parte semnificativă din terenul arabil din România este arendat de companii străine, dar proprietatea terenului rămâne în mare măsură a fermierilor români sau a altor persoane fizice autohtone, și nu trebuie privită ca o pierdere de teren național.
