În sâmbăta care a trecut (30 septembrie) au avut loc două Conferințe Județene. Pe rând, PSD Timiș și USR Timiș și-au ales (reales) noi (vorba vine) conduceri de partid.
Totul a fost prescris, preconceput, așa cum e firesc la două organizații de partid serioase.
O regie identică.
Rezultate asemănătoare, chiar dacă dimensiunile spectacolelor regizate au fost diferite.
La PSD, unanimitățile sunt la ordinea zilei, iar criticile din interior la adresa unei organizații comunale sau orășenești se fac rar și nu trebuie să răsufle în presă.
La USR mai există licăriri ale unei democrații, dar sunt blocate prin metoda ,,în surdină’’ sau ,,fără nici o funcție’’, urmate de inevitabilul ,,marș afară!’’.
Politicienii timișoreni și timișeni nu diferă prea mult de ceilalți politicieni români, fie că aceștia locuiesc prin Moldova, Ardeal, Dobrogea, Oltenia sau Muntenia.
Toți promit, toți ,,se angajează’’, zic ei, în slujba obștii, a cetății ș.a.m.d.
Gargară peste gargară, minciuni noi lângă cele vechi, unele cu parfum de credibilitate, altele găunoase din start.
Festivismul, cu cheltuielile de rigoare, e un bun prilej pentru aranjarea cravatelor, a pomădării suplimentare continuării procesului de ,,aruncare cu praf’’ în ochii proștilor.
Cu toate acestea, e foarte posibil ca foarte mulți dintre votanții timișeni să creadă în spusa celor care se întrec în manipulare și minciună.
E foarte posibil ca unii dintre marii mincinoși să devină deputați, senatori, aleși locali. Să obțină funcții importante în administrația centrală sau locală.
Uneori, drumul de la probabil la posibil trece prin penibil.
Penibilitatea este o calitate pe care politicienii români o dobândesc ușor. Unii.
Alții se nasc cu ea.
