Pentru un cititor obișnuit, faptul că Principele Nicolae al României a lansat, marțea trecută, un volum de fotografii dedicat bunicului său, regele Mihai, nu cred să fi fost mai mult decât o informație banală, topită în lungul șir al unor știri despre Casa Regală a României. Sau, mă rog, despre ceea ce a mai rămas din Casa Regală a României. Oricum, momentul, în opinia mea, avea două „coincidențe” măcar simbolice: era ziua în care Mitropolitul Nicolae Corneanu ar fi împlinit 100 de ani, iar în 1997, de Paște, Regele Mihai fusese la Timișoara și participase, alături de Mitropolitul Nicolae, la Liturghia Învierii la Catedrala al cărei ctitor fusese…
Înainte însă de lansarea propriuzisă de la Universitatea de Vest, trebuie să mărturisesc că aveam o foarte puternică și, în același timp, melancolică senzație de déja-vu. Da, fiindcă, dintre toate fotografiile/ imaginile cu regele Mihai de după 1989, una mi se pare că transmitea cel puternic speranța Casei Regale a României și pentru Casa regală a României: în anul 1992, în balconul camerei sale de hotel, când una dintre fețele bisericești l-a ridicat pe principele Nicolae, atunci în vârstă de 7 ani, și l-a arătat mulțimii.
Dincolo de marea de oameni ce se strânsese pentru a-și omagia fostul suveran, pentru mine, acel moment a părut că răzbună atâtea și atâtea nedreptăți ale unui prea crud destin ce i se hărăzise lui Mihai I. Și copilăria nefericită, și amarul exilului, și absența unui fiu în linia directă dinastică, și umilințele administrate de râncedul regim Ion Iliescu. Nu a fost, din păcate, să fie așa. Ca și cum destinul nu s-ar fi mulțumit cu toate cele rele. Sau, ca și când, nu ar fi fost de ajuns prea lungul șir de „erezii” monarhice începute de nefericitul Carol al IIlea.
De ce spun asta? Fiindcă, vă reamintesc, lui Nicolae i s-a retras titlul de Principe în 2015, după ce a primit titlul de la regele Mihai I al României în 2010. În acel moment, Principele Nicolae era al treilea în ordinea ierarhică la succesiunea dinastică. Prima poziție îi revine Principesei Margareta, actualul custode al Coroanei Regale, iar a doua, mamei lui Nicolae, Principesa Elena. Principele s-a născut în Elveția în anul 1985 sub numele Nicholas Michael de Roumanie Medforth-Mills ca fiu al unui profesor în cadrul ONU.
A făcut studii liceale și universitare în Anglia și a fost angajat în diverse misiuni în țări ale Africii. Din 2012, locuiește în România, unde s-a și căsătorit cu Alina Binder, împreună cu care are doi copii.
Da, în 2015 titlul de Principe și dreptul la succesiune i-a fost retras de către Regele Mihai în urma unui scandal amoros în care a rezultat un copil. La început nerecunoscut, iar mai apoi recunoscut și asumat cu tot ceea ce presupune un asemeneagest. Un scandal ce părea, din păcate, că reia — desigur, la o altă scară și cu alte implicații — ceea ce se petrecuse cu străbunicul său Carol al II-lea în relația cu Zizi Lambrino. Episodul a marcat puternic relațiile dintre Nicolae și mătușa sa Principesa Margareta, iar în presă au apărut destule informații „pe surse” ce dădeau seama despre gesturi prea puțin elegante venite dinspre Casa Regală. Dar acesta este un subiect mult prea delicat pentru a mai fi preluat și aici…
Destul că, în ciuda faptului că bunicul său i-a retras titlul, e de remarcat că și atitudinea Principelui, și albumul emană o puternică și caldă iubire, o admirație și o prețuire cu totul și cu totul admirabile. Psihanaliștii probabil sar grăbi să conchidă că o asemenea afecțiune puternică este explicabilă prin faptul că, la șase ani, părinții au divorțat și, astfel, micul Nicholas a rămas fără tată. Se poate să fie și așa. Dar vă împărtășesc un lucru pe care, la acea lansare, doar eu l-am văzut. După ce au fost rostite cuvintele de prezentare a albumului, ne-am retras puțin în lateral pentru ca participanții să vadă filmul despre Regele Mihai ce urma să fie proiectat. Cum m-am nimerit exact lângă Principe, puțin în lateral, am observat cum, la un moment dat, lăcrima. Și, ca și cum ar fi vrut să își ascundă emoția, s-a aplecat ca și cum ar fi scăpat ceva din mână.
Din suflet.
