ZECE ÎNTREBĂRI PENTRU ILIE VLAICU

1.Cum a reușit Ilie Vlaicu să facă din AQUATIM cea mai bună societate de distribuire a apei din România?

Nu e niciun secret, totul a fost la vedere chiar din martie 1999, de când sunt la Aquatim. Am venit atunci de la catedră, eram șef de lucrări la Departamentul de Ingineria Mediului al Facultății de Chimie Industrială din Timișoara, fiind specializat în tratarea și epurarea apelor. După ce am militat cu argumente economice și logice și s-a decis ca Aquatim să nu fie vândută, ci să rămână companie publică, una dintre principalele direcții pe care le-am impus, ca manager, și care, apoi, s-a urmat a fost dezvoltarea Aquatim cu ajutorul fondurilor europene nerambursabile. Am constituit, în cadrul firmei, un departament care s-a ocupat și se ocupă cu accesarea banilor pe care Uniunea Europeană îi pune la dispoziția celor care știu să facă proiecte serioase, să îi câștige și să îi cheltuie eficient și cu rezultate.

Aquatim este, de mai mulți ani, companie regională ce s-a extins la nivelul întregului județ și care a investit în rețele de apă și canal, în uzine de producere a apei potabile și în stații de epurare aproape o jumătate de miliard de euro, bani nerambursabili. Una dintre șansele României a fost că este membră a Uniunii Europene, că are obligații, dar și avantaje. Unul dintre ele, esențial pentru dezvoltarea întregii țării din ultimile decenii, este ajutorul pe care l-am primit de la UE. Inclusiv în industria apei.

Însă fără o echipă harnică și capabilă, de profesioniști care știu meserie și sunt dedicați în practicarea ei, nu am fi reușit. Seriozitatea, ambiția și determinarea produc efecte și au success, doar dacă sunt calitățile majorității celor dintr-o echipă, nu ale unui singur om sau ale unei mâini de oameni. A mai contat și faptul că factorul politic nu a deturnat Aquatimul de la drumul său ascensional. Astfel am putut să facem planuri de dezvoltare și strategii care să se adapteze realităților sociale și economice, nu contextelor politice, și să ne ținem, cu succes, de ele.

2. Relația între apă și canal va fi vreodată echilibrată în România?

Spre echilibru se îndreaptă această relație, chiar dacă, deocamdată, există un declaj evident, iar rețeaua de apă, la nivelul României, e mai mare decât cea de canal. Nu vreau să trag spuza pe turta noastră, a timișenilor, dar, față de multe județe, stăm mai bine, iar acest lucru se datorează atât rodul investițiilor făcute în localitățile județului, cât și al unei mentalități moderne a oamenilor din această parte de țară. Confort înseamnă, între altele, să ai acces la utilitățile esențiale, să te poți folosi cu ușurință de ele. Adevărat, asta implică și costuri din partea cetățenilor. Aquatimul aduce rețeaua de canalizare până în fața proprietății, dar de acolo și până în casă investiția trebuie făcută, conform legii, de fiecare proprietar. Nu e ieftin să realizezi asta, dar e o necesitate ce influențează în bine viața fiecărei familii. E un efort ce trebuie depus de ambele părți, companie de apă și clienți. Încă mai sunt 20% dintre locuitorii României neconectați la rețeaua de apă publică, dar numărul celor neconectați la canalizare este aproape dublu. Suntem între codașii din Uniunea Europeană. 

3. Fondurile europene reușesc să micșoreze decalajul introducerii apei potabile în cât mai multe localități rurale și urbane din România?

Sigur că da, am spus-o chiar de la început. Dacă investițiile de până acum pentru introducerea apei în localitățile din România s-ar fi făcut numai din sursele financiare proprii ale companiilor, adică din tarifele percepute populației, în mod sigur aceste tarife ar fi trebit să fie de câteva ori mai mari decât sunt. Ca să ai de unde investi, trebuie să faci profit. Or, în România și, implicit, în Timiș, tarifele sunt mici și datorită atragerii de fonduri nerambursabile. Nu s-au luat bani de la populație pentru dezvoltarea și întreținerea rețelelor, care înseamnă sume foarte mari, ci de la Uniunea Europeană, pe bază de proiecte. Vă dau un contraexemplu, la îndemână: Lugojul. Rețeaua de apă a acestui oraș este într-o stare gravă. De ce? Fiindcă n-au avut bani să se facă investiții de înlocuire a vechii rețele și nici nu s-au câștigat fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană. Cei de la Lugoj au vrut să rămână, cum se spune, pe cont propriu. Un cont, din păcate, cam gol…

Din luna mai a anului current, Primăria Lugoj a decis ca Aquatim să fie compania care să furnizeze orașului serviciile de apă și canalizare. O facem, dar și intervenim și reparăm acolo unde conductele plesnesc, iar asta se întâmplă zilnic. Dar, pe viitor, avem în plan să accesăm fonduri europene atât pentru înlocuirea rețelelor de apă și canal, cât și pentru construirea unei stații de epurare, conforme cu normativele. Dacă factorii decizionali ar fi făcut acest pas cu ani în urmă, șituația din Lugoj ar fi fost cu totul alta astăzi. În mod sigur, mult mai bună.

4. Care-i atuul unui consiliu local sau primar în realizarea unor proiecte de apă și canal cu fonduri europene?

Primarul și consiliul local elaborează și pun în practică strategia de dezvoltare a unei comunități. Pe baza unui plan urbanistic general (PUG), se prefigurează cum va arăta localitatea și care îi vor fi necesitățile viitoare. Se construiesc cartiere noi, apar agenți economici noi, se extind cei deja existenți? Pentru toate acestea e nevoie de utilități. Primăriile și consiliile locale ne pun la dispoziție aceste PUG-uri pe baza cărora noi proiectăm și, apoi, executăm rețelele de apă și canal. Acolo unde este posibil, accesăm fonduri europene.

În principiu, așa funcționează relația dintre compania de apă și decidenții din unitățile administrative-teritoriale, prescurtate UAT. Însă faptul că operatorii din domeniul alimentării cu apă au o subordonare locală și/sau regională, nu a impulsionat prea tare apariția unor strategii guvernamentale de dezvoltare a industriei apei. De cealaltă parte, autoritățile locale nu au văzut acest segment al industriei ca pe unul cu un mare potențial de dezvoltare, ci au fost atente la problemele sociale și la menținerea unor tarife mici. Noul context economic național și international, evidenta criză climatică, în care importanța apei și a protejării surselor de apă sunt priorități, așează, însă, acest domeniu în topul celor esențiale pentru economie.   

5. Ajută suficient Ministerul Mediului dezvoltarea rețelelor de apă și canal în România?

În Ministerul Mediului am găsit un partener serios și eficient, cu care am conlucrat bine și care ne-a acordat sprijinul solicitat. Dincolo de normativele europene, asumate odată cu aderarea la Uniunea Europeană, noi, cei din industria apei, ne ghidăm atât după cel mai important act normativ care reglementează gospodărirea apelor, Legea apelor nr. 107 din 1996, cu actualizările ulterioare, dar și după Strategia națională pentru gospodărirea apelor, elaborată de Ministerul Mediului și care vizează perioada 2023-2035. Un argument al parteneriatului despre care mă întrebați este și faptul că noul ministru al Mediului, doamna Diana Buzoianu, a participat, chair a doua zi după învestire, la Forumul Regional al Apei Dunăre-Europa de Est – ExpoApa, ediția a 25-a, care a avut loc la București. Or, si acest lucru demonstrează interesul real și implicat al Minsterului Mediului pentru sectorul de apă.

6. Asociația Română a Apei este o voce ascultată de către administrațiile centrale și județene din România?

ARA este o asociație națională de profesioniști ce lucrează în industria apei, constituită în urmă cu mai bine de un sfert de veac. Datorită reţelei sale de experţi în practică, producție, consultanţă și cercetare, rețea care se extinde permanent, ARA este consultată constant de către decidenții administrativi. E și firesc să-i întrebi pe cei care se pricep atunci când urmează să iei decizii într-un sector unde n-ai de unde să știi mai multe decât cei care lucrează, nemijlocit, acolo. Iar autoritățile au înțeles acest lucru. O dovadă recentă și demnă de remarcat că vocea ARA este una care contează la nivel national și internațional s-a văzut și la ExpoApa 2025. În afară de doamna ministru, care ne-a onorat cu prezența și a luat cuvântul în plenul forumului, au mai participat doamna Roxana Mînzatu, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene, și doamna Jessika Roswall, comisar european pentru Mediu, Reziliență la Apă și Economie Circulară. Și nu doar că ne-au fost alături, ci au participat activ la discuții, au răspuns la întrebările membrilor ARA și ne-au asigurat de sprijinul Domniilor lor. Or, nu avem de ce să mimăm modestia: la nicio altă întrunire a unei asociații profesionale din țara noastră nu au fost prezenți doi comisari europeni. Asta înseamnă că ARA contează.    

7. Regionalizarea este un factor de progres pentru viitorul României?

Neîndoielnic, că este un astfel de factor și o spun în cunoștință de cauză, mai ales că Aquatim chiar a dus o politică de dezvoltare regională în Timiș, scopul fiind să oferim servicii accesibile la standarde europene. Compania noastră a colaborat cu mulți reprezentanți ai primăriilor și consiliilor locale, ce fac parte din Asociația de Dezvoltare Apă-Canal Timiș, și chiar dacă, într-o primă fază, Domniile lor nu au înțeles exact obiectivele de regionalizare, între ele fiind și aplicarea unui tarif unic, în condiții de eficiență, în cele din urmă aceste obiective au fost acceptate. Este esențial să subliniez că singura cale de conformare la legislația națională și europeană este delegarea serviciilor către un operator puternic din punct de vedere financiar și instituțional. Aquatim a devenit un astfel de operator de ani buni și va sprijini conceptul de extindere și în alte zone decât judeţul Timiş, fiindcă doar așa putem eficientiza sectorul de apă din țara noastră. Am mai spus-o și insist: regionalizarea este factor fundamental pentru îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei costului infrastructurii locale de apă şi a serviciilor de apă. Numai prin gestionarea la nivel regional se poate asigura îndeplinirea obiectivelor de mediu, dar şi sustenabilitatea investiţiilor. Înaintea fiecăror alegeri parlamentare și prezidențiale se vorbește apăsat despre regionalizare ca despre cheia succesului. Și chiar o astfel de cheie ar fi, dar nimeni nu își asumă să o și bage în broască și să deschisă porțile unei Românii mai puțin birocratizate, mai eficiente și, în consecință, mai bogate.

8. Care sunt prioritățile pe termen scurt și lung ale ARA?

Pe termen scurt, Asociația Română a Apei va crește expertiza tehnică și de advocacy, prin activitatea propriilor comisii, va intensifica dialogul cu autoritățile locale și naționale, va participa la consultări publice și va formula puncte de vedere legislative. ARA sprijină îmbunătățirea performanței operatorilor regionali prin benchmarking, rapoarte privind infrastructura, schimburi de bune practici și inițierea Centrului de Formare a Personaluli din Sectorul de Apă (CFPSA).

Asociația își va mări vizibilitatea prin intermediul platformelor de media, prin publicarea de materiale informative și prin organizarea de evenimente de talie internațională. A fost EXPO APA 2025, va urma, în iarna acestui an, Gala Industriei Apei. În continuare, asigurăm membrilor și partenerilor noștri sprijinul pentru accesarea finanțărilor nerambursabile.

Pe termen lung, ARA dorește profesionalizarea completă a sectorului de apă și canalizare, inclusiv prin definirea de standarde ocupaționale actualizate și extinderea formării către alte sectoare. Apoi, milităm și suntem implicați în dezvoltarea sustenabilă a industriei apei prin cooperare internațională, strategii climatice, digitalizare și managementul resurselor. O altă prioritate e regionalizarea și armonizarea legislativă prin continuarea și chiar intensificarea dialogului cu ministere și autorități, pentru susținerea reformelor în acest sector. Suntem pregătiți să creștem capacitatea instituțională a Asociației Române a Apei, încât să devină o organizație de referință în Europa Centrală și de Est, pentru politici, standarde și inovare în domeniul apei.

9. Recenta vizită la Bruxelles a unei delegații ale ARA este un eveniment major pentru România?

Vizita a fost importantă prin eficiența ei, fiindcă am avut reuniuni de lucru cu europarlamentari români, iar subiectul principal de discuție a fost sectorul apei și recunoașterea sa ca infrastructură strategică de importanță națională. Următorul pas pe care vrem să îl facem este să întărim dialogul instituțional și să creăm un cadru legislativ, la nivel european, care să evidențieze importanța vitală a serviciilor de apă și canalizare pentru securitatea și bunăstarea cetățenilor de pe continentul nostru.

După întâlnirea de la București de la finalul lunii iunie, am avut acum, la Bruxelles, o nouă întâlnire cu doamna Roxana Mînzatu, primul român ce ocupă funcția de vicepreședinte executiv al Comisiei Europene, prieten și susținător al Asociației Române a Apei. Discuțiile au vizat, pe de o parte, necesitatea întăririi ARA ca pol regional pentru dezvoltarea competențelor profesionale în domeniul apei și sprijinul Comisiei Europene pentru integrarea acestor competențe în politicile europene privind munca verde și infrastructurile critice, iar pe de altă parte, contextul negocierilor pentru noul Cadru Financiar Multianual. Am subliniat cât de importantă este recunoașterea apei ca prioritate investițională strategică, mai ales în contextul schimbărilor climatice și al diminării resurselor. Am pledat pentru integrarea sectorului apei în viitorul Cadru Financiar Multianual, fiindcă acest lucru ar avea consecințe pozitive, cum ar fi alocări predictibile pentru modernizarea rețelelor de alimentare cu apă și de canalizare, digitalizarea și, astfel, diminuarea pierderilor din rețele, promovarea reutilizării apei și, implicit, economisirea ei, consolidarea capacității instituționale. Iar o consecință în plan intern ar fi includerea serviciilor de apă în planurile naționale de reziliență, inovare și incluziune socială. În concluzie, da, vizita de la Bruxelles este un eveniment care contează și care va avea efecte pozitive în țară.

10. Cum vedeți pregătirea viitorilor specialiști din zona de activitate a Asociației Române a Apei?

Trebuie să recunoaștem că, alături de alte industrii românești, și cea a apei se confruntă cu lipsa personalului calificat, iar acest lucru ar putea pune sub semnul întrebării, pe viitor, funcționarea durabilă a rețelelor de apă și canalizare. Cu toate că infrastructura are parte de modernizări susținute, prin proiecte europene ori investiții proprii, resursa umană din domeniu este diminunată. În plus, peste 40% dintre angajați vor ieși la pensie în următorii 10 ani, și numai 1 din 5 posturi tehnice poate fi ocupat cu personal nou, ce are competențe corespunzătoare.

Dar că ARA a propus și, deja, a pus în practică o serie de soluții de rezolvare a acestei probleme, cum ar fi: campanii pentru creșterea atractivității meseriilor din domeniu, parteneriate între operatori și instituții de învățământ, conversiea profesională și formare internă în cadrul companiilor de apă din România. Totodată, am constituit, la nivelul ARA, asociația Tinerii Profesioniști din Domeniul Apei, care facilitează schimbul de cunoștințe, dezvoltarea de competențe și promovarea inovației. Această inițiativă demonstrează importanța continuității și a implicării tinerilor în sectorul apei și îi încurajează să preia inițiativa, să contribuie cu expertiza lor, să le stimuleze interesul pentru o carieră în industria apei.

Și mai am o informație importantă, pe care mă bucur să v-o pot furniza: începând din aceast an universitar, 2025-2026, la Universitatea Politehnica din Timișoara funcționează un Master în Ingineria Mediului, în sistem dual, programul de studii superioare vizând Dezvoltarea durabilă în ingineria apei. Este o inițiativă a ARA, în parteneriat cu Politehnica timișoreană. Competențele profesionale pe care le vor dobândi cei care vor urma acest master sunt multiple, de la proiectarea sistemelor de colectare și epurare a apelor uzate, evaluarea impactul de mediu, până la asigurarea controlului calității, promovarea conștientizării problemelor legate de mediu și aplicarea procedurilor de tratare a apei. 

Chestionar alcătuit de Adrian Gros