România are nevoie de euro

La fel ca celelalte țări UE, România s-a angajat să adopte moneda unică europeană. În momentul aderării la UE (2007), nu a fost stabilită o dată precisă pentru aceasta. În anii de dinainte și imediat următori, au existat totuși proiecții și termene indicative, vehiculate de autorități. Termenul inițial, prezentat ca obiectiv neoficial, a fost perioada 2012-2014. Ulterior, autoritățile au amânat în repetate rânduri acest termen: 2015, 2019, 2024-2026, iar în prezent, se pare, sine die. Această tărăgănare arată că adoptarea euro nu a fost niciodată luată în serios de autoritățile române.

Adoptarea monedei euro ar aduce numeroase avantaje de natură să contribuie la prosperitatea economică și la o mai mare securitate financiară și politică a României. Aceste foloase privesc atât întreprinderile, cât și cetățenii și economia națională în ansamblu.

Aderarea României în UE a avut deja efecte remarcabile. PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de la 40% din media zonei euro în 2007 la 79% din medie în 2024. Acest progres fără precedent în istoria României a fost determinat de creșterea gradului de integrare a economiei naționale în economia europeană și, în special, în economia zonei euro. În prezent, 67% din exporturile acestei țări merg către țările UE, în principal din zona euro.

Pentru întreprinderile românești, adoptarea euro ar duce la eliminarea costurilor de tranzacționare implicate de preschimbarea leilor pe euro – și invers.  În loc să cheltuiască bani și să consume timp în operațiuni de acest gen, firmele românești ar putea investi în dezvoltarea lor.

Un alt avantaj major al adoptării euro este accesul mult mai ușor al firmelor românești pe piețele de capital europene. Aceasta ar elimina riscul de insolvență, ar face ca obligațiunile și acțiunile emise de companiile românești să fie mai atractive și mai sigure, ar reduce costurile de finanțare, ar permite utilizarea unor surse de capital mult mai mari, gestionate de investitori instituționali (fonduri de pensii, fonduri mutuale) din toată Europa, ar conferi firmelor autohtone o mai mare vizibilitate și credibilitate pe plan internațional. Accesul facil la finanțare este esențial, de asemenea, pentru realizarea investițiilor pe termen lung, a inovării și a extinderii companiilor românești la nivel regional și global, contribuind direct la prosperitatea națională.

Al treilea avantaj este securitatea financiară și politică. Lumea actuală este instabilă și marcată de numeroase șocuri externe. În cazul unei economii de talie mică și deschise, precum cea a României, expunerea la șocurile globale poate fi deosebit de gravă. Apartenența la UEM conferă credibilitate instituțională, element care, în condițiile actuale, constituie un puternic mijloc de protecție împotriva instabilității financiare mondiale. Dispariția operațiunilor de schimb valutar și a cursurilor de schimb aferente ar duce la eliminarea efectelor negative ale volatilității acestor cursuri asupra relațiilor comerciale și financiare cu principalii parteneri comerciali ai României din Europa. Firmele românești ar fi protejate, în special, împotriva consecințelor fluctuațiilor bruște ale cursului de schimb, care pot eroda foarte mult competitivitatea lor internațională.

Dincolo de aspectele financiare, euro este un simbol puternic al unității europene și un pas major în procesul de integrare europeană, reconfirmând apartenența României la civilizația europeană. Adoptarea euro ar consolida prosperitatea și securitatea financiară și politică a României – într-o lume tot mai fragmentată. Euro este mai mult decât o monedă, este o poliță de asigurare geopolitică într-o lume fragmentată. Amânarea momentului respectiv echivalează cu renunțarea la aceste avantaje în detrimentul poporului român și al intereselor naționale.

Cu toate acestea, ideea introducerii euro este controversată. Sondajele de opinie arată că aproape 40% din cetățenii români cred că acest eveniment va avea consecințe negative. (aici). O cauză a acestei atitudini sceptice este teama că România își va pierde suveranitatea, deoarece politica monetară a BCE nu va  ține seama de interesele naționale. Având în vedere istoria îndelungată a leului ca simbol al independenței României, această preocupare este explicabilă. Trebuie însă subliniat că intrarea în UEM nu înseamnă pierderea suveranității României, ci dimpotrivă, întărirea sa. Prin adoptarea euro, guvernatorul Băncii Naționale a României devine membru al Consiliului Guvernatorilor BCE (Governing Council), cu același drept de participare la discuțiile prealabile luării deciziilor, același drept de vot și aceiași responsabilitate ca oricare alt membru. România va participa, de pe poziții egale, la conceperea politicii monetare aplicate la nivelul uneia din cele mai mari economii ale lumii. De aceea, politica monetară a BCE nu va constitui o restricție impusă din exterior României, ci un cadru amplificator al activității economice interne.

A doua temere este că adoptarea monedei euro va duce la creșterea prețurilor. Această îngrijorare este, de asemenea, justificată. Schimbarea sistemului monetar poate determina, într-adevăr, creșterea temporară a inflației, deoarece vânzătorii au posibilitatea să rotunjească prețurile în timpul preschimbării vechii monede (leul) cu noua monedă (euro). Ca urmare, populația poate avea impresia că inflația se amplifică, deși datele oficiale nu arată acest lucru. Acest sentiment provine din faptul că prețurile cele mai vizibile – cele ale bunurilor de consum cotidiene, cum ar fi alimentele și serviciile de bază –, cresc aproape întotdeauna mai repede decât nivelul general al prețurilor.

Însă, dacă autoritățile vor lua măsurile necesare, situația nu va fi gravă. Dacă prețurile vor fi afișate în ambele monede (leu și euro) o perioadă de timp suficient de lungă, dacă autoritățile vor monitoriza evoluția acestora și vor aplica sancțiuni, impactul asupra prețurilor de consum va fi redus și de scurtă durată. În cazurile anterioare de adoptare a euro, impactul a fost neglijabil: între 0,2 și 0,4 puncte procentuale. Chiar și în Croația – care a adoptat euro într-un moment în care inflația era ridicată –, efectul asupra prețurilor a fost de aproximativ 0,4 puncte procentuale, iar apoi s-a atenuat rapid.

În literatură se arată că percepțiile publice cu privire la adoptarea euro se înscriu într-un anumit tipar. În perioada anterioară introducerii euro, incertitudinea este firească. Însă, după ce populația și firmele încep să folosească noua monedă în activitatea lor zilnică și constată că o bancă centrală credibilă (BCE) protejează stabilitatea prețurilor, încrederea crește. În toate țările care, după aderarea la UE, au adoptat euro, susținerea publică a crescut semnificativ în următoarele șase luni. Iar în prezent, sprijinul pentru moneda europeană este fără precedent, atât în UE (74%), cât și în zona euro (83 %). (aici).

Experiența țărilor care au adoptat euro la o dată ulterioară aderării lor la UE arată că riscurile cele mai mari nu sunt pierderea suveranității și creșterea prețurilor. Riscul major este ca, după intrarea în zona euro, reformele – și așa stagnante în România – să înceteze complet, ceea ce ar duce la pierderea avantajelor monedei europene. Dacă România va continua însă să-și alinieze instituțiile și politica economică la standardele europene, iar firmele românești vor continua să se integreze în lanțurile de aprovizionare transfrontaliere din cadrul UE, avantajele adoptării euro vor fi prevalente.

Țările UE care s-au integrat în mai mare măsură în rețelele de aprovizionare inter-europene au înregistrat un PIB-ul pe cap de locuitor cu aproape 10 puncte procentuale mai mare decât cele care au rămas izolate. Reformele din România, câte și așa cum s-au făcut, au avut deja efecte notabile. Miza este continuarea reformelor după momentul adoptării euro, când condițiile de finanțare a activității economice se vor îmbunătăți și presiunile externe se vor atenua. Până atunci, în scopul creării condițiilor necesare adoptării euro (îndeplinirii criteriilor de la Maastricht), sunt necesare, printre altele, consolidarea semnificativă și durabilă a politicii fiscale și continuarea politicii monetare relativ restrictive. (aici).

Adoptarea euro constituie o șansă și o provocare pentru România, deoarece echivalează cu revenirea definitivă a acestei țări la civilizația occidentală, de care a fost izolată de regimul comunist aproape o jumătate de secol. Pe lângă avantajele comparative actuale (costuri mai mici cu forța de muncă și prețuri mai reduse ale terenurilor agricole), prin adoptarea euro, România ar avea numeroase alte câștiguri, care i-ar permite să devină un centru de creștere economică de importanță europeană, bazat pe productivitate și inovare.