Rusia și-a făcut un obicei din a critica „încălcările normelor democratice” în alte țări, în timp ce, pe propriul teritoriu, elimină orice opoziție prin arestări, asasinate politice și propagandă de stat. Cea mai recentă declarație a Kremlinului, care acuză Franța de încălcarea democrației după condamnarea lui Marine Le Pen, este doar un nou episod dintr-un lung șir de imixtiuni în politica europeană.
România – Țintă preferată a propagandei ruse
În România, Rusia a fost mereu un jucător din umbră, alimentând dezinformarea, manipularea și încercările de destabilizare. De la propaganda anti-NATO și anti-UE la sprijinirea unor curente naționaliste radicale, Kremlinul a folosit toate mijloacele disponibile pentru a crea disensiuni în societate.
• Energia ca armă geopolitică: Rusia a încercat în repetate rânduri să influențeze România prin dependența de gazele rusești, dar țara noastră a reușit să își diversifice sursele.
• Războiul informațional: Canalele de propagandă rusești, prin rețelele de socializare și mass-media afiliate, promovează teorii conspiraționiste și încearcă să submineze încrederea în instituțiile occidentale.
• Atacurile cibernetice: Grupuri de hackeri ruși au vizat în repetate rânduri instituții românești, de la ministere la spitale, ca parte a războiului hibrid.
Franța – O ipocrizie rusească de manual
În cazul Franței, reacția Kremlinului la condamnarea lui Marine Le Pen este un exemplu clar de ipocrizie. Pe de-o parte, Rusia pretinde că „nu se amestecă” în afacerile interne ale Franței, dar, pe de altă parte, este bine documentat că RN (fostul Front Național) a luat un împrumut de la o bancă rusească în 2014. Nu este un secret că Le Pen a fost una dintre cele mai pro-ruse figuri din politica europeană, opunându-se sancțiunilor impuse Moscovei după anexarea Crimeei.
Declarația Kremlinului privind „încălcarea normelor democratice” este ridicolă dacă ne uităm la situația din Rusia, unde:
• Alegerile sunt controlate și manipulate de regimul lui Putin, iar opoziția este fie eliminată, fie forțată la exil.
• Alexei Navalnîi a fost întemnițat și, în cele din urmă, ucis într-un lagăr de muncă, iar alți opozanți ai regimului au fost otrăviți sau împușcați.
• Libertatea presei este inexistentă, cu jurnaliști independenți arestați sau reduși la tăcere.
Concluzie
Rusia nu doar că se amestecă în politica altor state, dar o face în timp ce pozează în victimă. Declarațiile Kremlinului despre „democrație” sunt doar o încercare de a discredita sistemele occidentale, în timp ce în Rusia însăși orice urmă de democrație a fost eradicată. România și Franța sunt doar două exemple ale modului în care Moscova încearcă să destabilizeze Europa, dar acest tip de strategie nu mai surprinde pe nimeni.
