În ultimii ani, România a avut veri foarte secetoase, care au creat mari probleme fermierilor cultivatori de porumb, floarea soarelui sau rapiță. Din cele 7.200.000 de hectare, care constituie fondul arabil al țării, cu chiu, cu vai, s-a reușit irigarea a circa 20% din această suprafață(sub 1.500.000 de hectare).
Costurile pentru crearea unei culturi de cereale au crescut foarte mult în ultimii ani, datorită escaladării prețurilor la utilități, a subvenției mici și a scăderii prețurilor de achiziție de la angrosiști. Fermierul român rezistă cu greu, iar mulți dintre ei au renunțat să mai cultive porumb sau floarea soarelui.
Ministrul Agriculturii o ține gaia că recoltele sunt bune, dar, de fapt, situația este dezastruasă în aproape toate județele țării. Seceta a făcut ravagii în toate județele din sudul țării,compromițând culturile, mai ales cele puse mai târziu, în procent de 80-90%. Munca în zadar a devenit un fapt obișnuit în agricultura românească.
Sunt afectate nu numai culturile de cereale, ci și culturile furajere, contribuind astfel la disperarea crescătorilor de vite(cornute mari, cornute mici).
Cum pierderile fermierilor români sunt foarte mari, iar cei care au credite la bănci sunt disperați, deoarece nu au cum să-și plătească ratele. Mulți au intrat în insolvență, alții au dat faliment, iar unii au renunțat să mai cultive porumb sau floarea soarelui. Chiar dacă s-a încercat cultivarea unor soiuri rezistente la secetă, pierderile, datorită compromiterii și la aceste soiuri sunt foarte mari.
Trebuie găsită o cale prin care investițiile în irigații să crească, prețurile apei pentru irigații să scadă, iar fermierii să preia în special prin asociații, o parte din cheltuielile legate de investiții în irigații.
Acest lucru trebuie să se înfăptuiască cât mai repede, dacă vrem să mai aveam producție cerealieră în România.
