România, o țară care s-a aflat pe marginea prăpastiei luni de zile anul acesta, din cauza dezordinii în guvernare a PSD și PNL(și chiar UDMR), încearcă din răsputeri să evite colapsul financiar și să echilibreze balanța de plăți.
Guvernul Bolojan se străduiește să impună o disciplină financiară în care chibzuința și responsabilitatea să fie factorii determinanți. Apelurile la reducerea cheltuielilor la responsabilitate și chibzuință în cheltuirea banului public se pare că nu sunt pentru toate urechile.
Nici prentru urechea lui Alfred Simonis, nici pentru urechea lui Marilen Pirtea, ca să nu mai vorbim de urechile consilierilor județeni de la Timiș.
Alfred Simonis calcă cu dezinvoltură pe urmele fostului primar, Nicolae Robu, care făcuse din proiectul stadionului o adevărată obsesie, reluată an de an din 2012 până în 2020.
Robu a fost sabotat chiar de PSD-ul, condus o vreme de Sorin Grindeanu, apoi de Alfred Simonis.
Eu cred că Stadionul ,,Dan Păltinișanu’’ nu este o investiție de urgență. Este un stadion proiectat numai pentru fotbal, și, eventual, pentru mari concerte.
Fotbalul timișorean este de mulți ani în paragină, pentru că echipa Polithenica a retrogradat din superligă în liga a doua, iar apoi în liga a treia.
Revenirea în superligă ar presupune câțiva ani buni,care să însemne o promovare în 2026 din liga a treia în liga a doua și în 2027 din liga a doua în superligă.
Ceea ce nu e deloc sigur, pentru că în fotbal balonul e rotund și nu întodeauna socotelile de acasă se potrivesc cu cele din târg.
În loc să dea dovadă de reținere, de responsabilitate majoră față de cheltuiala enormă pe care o presupune construirea stadionului(apropiinduse de un miliard de lei), nici PSD Timiș, nici PNL Timiș nu abandonează deloc pista acestor cheltuieli foarte mari, ba, dimpotrivă, fac presiuni la primul-ministru Ilie Bolojan, ca să aloce banii cuveniți investiției.
Eu, unul, socotesc nepotrivit numele stadionului, mai nimerit ar fi fost dacă purta să zicem un nume de ,,20 decembrie 1989’’ sau ,,17 decembrie 1989’’, care aveau o semnificația simbolică mai bună.
Sau chiar Ripensia, care a fost de câteva ori campioană a României în perioada interbelică, pe când Politehnica a avut cea mai mare performanță,doar câștigarea unei Cupe a României.
Poate ar fi fost nimerit ca pe viitorul stadion să se defășoare și competiții de atletism(campionate naționale și internaționale), meciuri de rugby și alte competiții sportive.
Dar, conducătorii noștri politici ,se pare, nu iubesc decât fotbalul din multele sporturi care se practică în Timișoara. Lanțul slăbiciunilor s-ar putea să aibă câștig de cauză, demonstrând încă odată că în România e foarte greu să faci reforme cu politicieni de mâna a doua și a treia.
Probabil ,,Țara arde și baba se piaptănă în drum” este foarte valabil în cazul de față.