Timișoara – în timp ce administrația locală depune dosare de finanțare pentru proiecte „strategice” în valoare de aproximativ 180 de milioane de lei din fonduri europene pentru coridorul de mobilitate denumit Magistrala Verde și pentru două poduri ce ar urma să lege Calea Șagului de zona ISHO/ILSA, locuitorii orașului continuă să se confrunte cu străzi pline de gropi, trotuare distruse și o infrastructură de bază necorespunzătoare.
Primăria Municipiului Timișoara a depus cererile oficiale pentru finanțare prin Programul Regional Vest 2021–2027. Potrivit documentelor publicate, municipalitatea solicită aproximativ 82,8 milioane de lei pentru completarea Inelului 2, inclusiv construcția podurilor din zona ISHO și ISLA, și 97,6 milioane de lei pentru Magistrala Verde – un proiect menit să reconfigureze Calea Șagului, cu benzi dedicate transportului public, piste de biciclete și trotuare modernizate. Contribuțiile locale la aceste investiții sunt semnificative și vor trebui acoperite prin bugetul local.
Pe hârtie, Magistrala Verde sună ca un proiect urbanist deosebit: peste 114.000 de metri pătrați de spațiu urban reconfigurat, benzi prioritize pentru transportul public, aproape 5 kilometri de piste pentru biciclete și trotuare renovate în valoare de zeci de milioane de lei. În realitate, însă, locuitorii Timișoarei continuă să se plângă că străzile cartierelor sunt pline de gropi, trotuarele sunt neuniforme, deteriorate și nesigure pentru pietoni, iar reparațiile real efectuate nu țin pasul cu degradarea.
Criticii pun sub semnul întrebării prioritizarea acestor proiecte costisitoare în contextul în care banii publici par să fie absorbiți de planuri grandioase și rapoarte de finanțare în timp ce aspectele fundamentale ale infrastructurii urbane rămân neadresate. Străzile din cartiere precum Bălcescu, Iosefin și Giroc sunt adesea semnalate de locuitori drept zone unde trotuarele lipsesc complet sau unde asfaltul este atât de deteriorat încât traversezi orașul printre cratere. În multe locuri, întreținerea străzilor și a trotuarelor pare o promisiune neîndeplinită, în timp ce proiectele de amploare continuă să fie planificate, elaborate și depuse pentru finanțare.
Un alt punct de controversă este transparența utilizării fondurilor publice. Deși municipalitatea comunică sume impresionante atrase din fonduri externe pentru mobilitate și regenerare urbană, rămâne neclar cât din această finanțare se transformă efectiv în lucrări concrete și vizibile pentru cetățeni în viața de zi cu zi. Criticii arată că finanțările europene nu sunt suficiente pentru a acoperi diferența dintre proiectele grandioase și realitatea infrastructurii locale, iar banii de la bugetul local s-ar putea epuiza rapid fără efecte palpabile pentru cetățeni.
Pe scurt, în timp ce Primăria Timișoara speră să transforme coridoare de mobilitate și să construiască poduri pe hârtie cu zeci de milioane din bani europeni, problemele reale ale orașului – străzi cu gropi, trotuare neîngrijite și infrastructură de bază necorespunzătoare – rămân aceleași pentru mulți locuitori. Rămâne întrebarea dacă aceste proiecte grandioase vor aduce într-adevăr beneficii concrete sau dacă „viziunea strategică” va rămâne doar o formulă pompoasă pe hârtie.
