Un medicament împotriva degerăturilor ar putea salva vieți

În cele mai grave cazuri, degerăturile pot cauza moartea țesuturilor de la mâini, picioare, nas și alte extremități, ducând în cele din urmă la amputare. Acum, medicii din Statele Unite au o modalitate de a salva pacienții de aceste efecte care pun în pericol viața.

În februarie, Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente a aprobat primul medicament din țară pentru tratarea degerăturilor severe. Într-un studiu clinic, medicamentul, iloprost, a redus foarte mult amputațiile la aproape toți pacienții cu degerături pe care a fost testat.
Degerăturile reprezintă o preocupare majoră pentru oamenii care trebuie să petreacă mult timp afară în frig, cum ar fi alpiniștii, militarii și oamenii fără locuințe.

Un medicament sintetic dezvoltat pentru prima dată în Germania în anii 1980, iloprost, cunoscut și sub numele de marcă Aurlumyn, este administrat prin injecție. Funcționează ca un vasodilatator, ceea ce înseamnă că lărgește vasele de sânge, îmbunătățește fluxul sanguin și previne riscul de coagulare a sângelui. A fost folosit în principal pentru a trata boala Raynaud, o tulburare care provoacă îngustarea vaselor de sânge de la mâini și de la picioare, precum și pentru a trata bolile legate de tensiunea arterială.

Un studiu publicat în 1994 a fost primul care a testat dacă medicamentul poate, de asemenea, să deschidă vasele de sânge blocate ca urmare a degerăturilor. A fost testat pe cinci pacienți, care și-au recuperat cu succes degetele degerate în toate cazurile.

Medicamentul a arătat ulterior rezultate promițătoare în studiile efectuate în Anglia, Franța și Nepal. În studiul clinic citat de FDA în aprobarea iloprostului, pacienții salvați de la altitudini mari au fost repartizați aleatoriu unui tratament fie cu buflomedil (un alt vasodilatator), fie cu iloprost, fie cu iloprost plus un medicament care descompune cheaguri de sânge. Din cei 47 de pacienți tratați de-a lungul a 12 ani, niciunul dintre cei 16 pacienți cărora li s-a administrat iloprost în monoterapie nu a trebuit să aibă degetele amputate, au raportat cercetătorii, în 2011, în „New England Journal of Medicine”. În comparație, nouă din 15 pacienți din grupul cu buflomedil au avut nevoie de amputații, la fel ca trei din 16 pacienți din grupul cu combinație cu iloprost.

Iloprost este deja un tratament aprobat pentru degerături de ani de zile în mai multe țări europene și în alte părți ale lumii. Publicația „Science News” a discutat cu Chris Imray, un chirurg vascular la spitalele universitare Coventry și Warwickshire din Anglia, care tratează pacienți cu acest medicament de mai bine de un deceniu, despre ce efecte au degerăturile asupra organismului, cum funcționează medicamentul și ce va însemna pentru acesta.

În cadrul interviului, Imray a explicat felul în care o degerătură afectează organismul: ”Degerăturile sunt o leziune termică ce afectează mâinile, picioarele, nasul, urechile și, ocazional, organele genitale externe, după câteva ore de expunere la frig. Când temperatura țesutului scade la aproximativ zero grade Celsius, fluxul de sânge prin țesut încetinește. Apoi apare tromboza, formarea de cheaguri în vasele de sânge, care ulterior duce la pierderea transportului de oxigen către țesut. Într-o perioadă de timp, se ajunge la cangrenă și țesutul moare”.

În cadrul discuției, Imray a explicat diversele metode de tratare a degerăturilor, precum încălzirea treptată a țesutului, deopotrivă cu plusurile și minusurile lor: ”Problema este că, dacă nu există alimentare cu sânge, s-ar putea încălzi țesutul, dar nu va restabili livrarea de oxigen către țesut, iar asta de fapt accelerează deteriorarea. Știm de ceva timp, în alte situații, cum ar fi accidentul vascular cerebral, că, dacă putem restabili alimentarea cu sânge rapid, în decurs de patru până la șase ore, putem curăța cheagurile din vasele mici de sânge și apoi oxigenul este livrat din nou în țesuturi.

Obișnuiam să facem ceva numit simpatectomie. Chirurgii vasculari tăiau nervii simpatici pentru a deschide vasele de sânge către mâini sau picioare. Odată ce [iloprost] a ieșit, părea să aibă un efect similar – ar determina vasodilatarea vaselor de sânge. Frumusețea era că nu trebuia să tai nervii definitiv.”

Conform chirurgului, tratamentul ar putea avea un mare impact, atât în rândul oamenilor expuși la condiții termice extreme din cauza activității lor, precum alpiniștii, dar și în cel al persoanelor defavorizate, precum persoanele fără adăpost: ”Am avut un număr de alpiniști de mare profil care au suferit răni [de degerături] și li s-a spus că nu se poate face nimic. Și ulterior au pierdut țesut. Așadar, ceea ce încercăm să facem este să identificăm unități medicale [aproape de munții mari] unde se poate administra iloprost, astfel încât, dacă ai o accidentare, să fii transportat acolo cât mai repede posibil.

Degerăturile afectează și persoanele fără adăpost. Din păcate, acestea nu generează aceeași îngrijorare [ca alpiniștii de profil înalt], dar pot avea leziuni grave prin degerături și pot ajunge la amputații care le schimbă viața. Dacă te uiți la oamenii care riscă să-și piardă membre, [aprobarea iloprost] va transforma asta. Sunt încântat că [FDA a] aprobat-o, dar le-a luat destul de mult timp să ajungă acolo”.