Într-un ritm de care, deocamdată, nu ne dăm seama și într-o interdependență pe care, de asemenea, nu o vedem cu claritate. Fiindcă numai o persoană cu insuficientă atenție nu poate vedea cât de mult apasă povara războiului din Ucraina și pe umerii Europei, nu numai pe cei ai SUA. Și, evident, înainte de toate, pe umerii Germaniei, motorul nostru economic. Unde, de altfel, în opinia mea, se află și originea protestului fermierilor și transportatorilor români.
Vă reamintesc, în 14 ianuarie, fermierii germani au ieșit în stradă fiindcă ar fi urmat să fie tăiate subvențiile la motorină. Astfel că au blocat, în întreaga Germanie, drumurile, și-au adus mașinile agricole prin orașe pentru a protesta și au paralizat traficul. Iar președintele Asociației Fermierilor a spus-o clar, în fața unei uriașe mulțimi strânse în fața Porții Brandenburg: „Dacă vă retrageți propunerile de creștere a taxelor, atunci ne vom retrage și noi. Însă atâta vreme cât ideea anulării subvenției la motorină nu dispare de pe ordinea de zi, vom continua să fim pe străzi cu tractoarele noastre”.
Un loc istoric al Germaniei, așa cum sunt și toate celelalte locuri alese de fermierii și transportatorii români. De la Afumați, la Piața Victoriei din Timișoara. (Dacă nu știți, la Afumați este născut un fost domnitor al Țării Românești care s-a împotrivit turcilor. Mai aprig, conform istoricilor noștri, mai puțin aprig conform celor turci!)
Și în Germania partidele extremiste și suveraniste au încercat să confiște protestul, și în Germania fermierii nu au acceptat alăturarea cu ei. După cum, tot în Germania, Partidul Social-Democrat, al cărui membru este cancelarul Scholz, s-a solidarizat cu fermierii și membri marcanți ai partidului au catalogat ca fiind greșită anularea subvențiilor. O mișcare pe care și PSD-ul nostru autohton a executat-o cu grație. De fapt, cu Ciolacu…
Dar cam aici s-ar opri asemănările celor două proteste. Asta fiindcă, spre deosebire de fermierii germani, fermierii și transportatorii români nu sunt un partener clar de negociere cu Puterea. Iar, în lipsa unei voce unice, clare, lipsite de isterii patriotarde și manipulări, iată că protestul din București a fost în pericol de a fi socotit al lui Șoșoacă, iată că Simion și AUR-ul cresc în urma nemulțumirilor legitime ale protestatarilor, iată cum o televiziune cum e Realitatea Plus TV, prin oftaturile dnei Alexandra Păcuraru, pare că devine vocea fermierilor, dar cere stoparea ajutorului oferit de România Ucrainei și folosirea sumelor respective strict în folosul românilor. Luată însă de patosul patriotic-suveranist, dna Păcuraru, fiica fostului patron al postului Realitatea TV, se pare că a uitat de sutele de milioane neplătite nici azi statului român. Dar asta e o altă mizerie…
Autointitulatul lider al protestatarilor, Dorin Andruș, s-a dovedit și incapabil să articuleze un mesaj coerent, dar și cu antecedente dubioase în diverse tentative politice. În fine, nuanțările de prisos și, mai ales, unele cereri din lista celor 76 înaintată Guvernului — ce nu au nicio legătură cu protestul de acum — dau seama despre o imaturitate periculoasă. Astfel, mi se pare că cererile 72, cu privire la „scoaterea finanțării partidelor politice de la bugetul de stat” și 73, cu privire la „respectarea referendumului privitor la reducerea numărului de parlamentari” pot pune în pericol întregul eșafodaj de solicitări bine articulat. (Dar și cu lucruri inacceptabile, în opinia mea, cum ar fi exonerarea de pedeapsă a protestatarilor recalcitranți!) Se prea poate însă că tocmai asemenea cereri vorbesc, inconștient, despre stringenta necesitate a înființării unui partid al agricultorilor. Sau poate a unei platforme civice. Care să fie — în mod firesc! — interlocutorul privilegiat al autorităților, dar, mai ales, al unei clase politice românești ce se comportă la Bruxelles cât se poate de indiferent față de agricultorii români. Din ticăloșie, din interes, din amatorism? Nimic din toate astea cred eu, ci dintr-un motiv, în opinia mea, cât se poate de banal: agricultorii, fermierii nu sunt o voce care contează! O voce colectivă, coagulată în jurul unor interese strict economice. Și nu ideologice. Fiindcă, așa cum știți, agricultura nu se face cu ideologie, ci cu o legislație coerentă, cu programe europene, dar și cu programe naționale ce necesită sprijinul statului, și nu intervenția lui, cum visa ministrul Daea. În fine, cred că am și un nume pentru o astfel de formațiune: Partidul Pământ Românesc.
Iar ca o concluzie a celor scrise de mine, l-aș cita pe unul dintre fermierii prezenți în aceste zile la Timișoara: „Acum suntem într-un prag maxim de îndatorare. Am ieșit în stradă pentru că nu mai ne putem plăti creditele, nu ne mai putem plăti furnizorii, nu ne mai putem plăti salariații. Avem datorii foarte mari, create din cauza prețului foarte mare de la îngrășăminte pentru anul agricol 2022-2023 și din cauza faptului că la granița țării noastre se desfășoară războiul din Ucraina, iar prețul cerealelor este foarte scăzut. Avem pierderi foarte mari cauzate din cauza prețului diminuat al cerealelor”.
