Alfred Simonis, cel care a ajuns în vârful știrului, fără să facă bătături la călcâie, un personaj politic care s-ar putea să se dea dea dura în 2024, încearcă să-și mai crească, în fel și chip, micile procente cvasiegale, în sondajele tuturor, cuprinse între 4 și 10% pentru orice posibilă candidatură locală (Primărie, Consiliu Județean). Strategia lui este să ciupească de ici, de colo, adică de la S. D. Fritz, N. Robu, A. Nica, câte un procent-două, poate-poate ajungând, în felul ăsta, să atingă 10%. Pentru că 4-5% îl declasează, urmând ca PSD-ul, chiar condus de nașul lui, să-i dea, după o asemenea prestație, cu ușa în nas.
Așadar, meciul lui cu Alin Nica trebuie alimentat cu fel de fel de șicane, în așa fel ca nașul să-i șoptească Ciolacului diverse scheme de demolare politică. Una dintre ele ar fi racolarea primarilor și consilierilor de la PNL și de la USR și de la AUR sau PMP. Alta este defăimarea adversarului, care, dacă are procente prea bune, trebuie articulat la gleznă și chiar direct în plex, ca să scadă cât mai mult, în așa fel ca poporul pesedist din județul mai puțin pesedist cu numele de Timiș, să primească câte o bucurie mică, măcar la câte un sfârșit de săptămână, atunci când se întoarce și el de la București la domiciliu.
Zvonurile sunt o categorie cu funcție circulatorie rapidă. Poți să spui despre adversar că e bolnav cu capul, că e părăsit de toți prietenii politici, ori că cei mai mulți dintre primarii lui sau consilierii lui înoată deja spre barca de salvare politică. Care barcă rarareori e chiar de salvare. Alfred Simonis, cantonat într-o strategie eșuată împotriva lui Alin Nica, își consumă nopțile visând să nu cadă de pe piedestal, cum au căzut alții înaintea lui. Alfred Simonis este un politician mediocru, care habar nu are de tactici și de marketing politic. Alfred Simonis seamănă mult cu Ruben Lațcău sau Cosmin Tabără, indivizi care nu au forță de reprezentativitate, n-au discurs, nu au credibilitate. Procentele tururor celor trei de mai sus, adunate la un loc, nu ajung nici măcar la o treime din procentele lui S. D. Fritz sau A. Nica.
Încercările lui de discreditare cu orice preț a adversarilor politici n-au sorți de izbândă, pentru că sunt false, sunt o încropeală, probând diletantismul politic. Apelul de salvare, încropit pe culoarele parlamentului, este tot o notă care ilustrează abjecția politică. Dar și disperarea. Alfred Simonis o să ajungă ca înecatul acela care se agață de un pai, ca să nu se ducă la fund. Lângă el înoată, în același stil, cei pomeniți mai sus, adică Ruben Lațcău, Cosmin Tabără, Sorin Supuran, Roxana Iliescu (Pro România), Alina Sperlea ( PSD Dumbrăvița) și mulți alții.
Nici n-a început anul 2024, că bălăcăreala și vânzoleala politică se manifestă din plin. Vă dați seama ce o să fie anul viitor?