Într-un peisaj politic dominat de zgomot, scandaluri și ego-uri supradimensionate, un om cu tonul monoton, ochelari pe jumătate aiurea și calm de bibliotecar a reușit să evite o catastrofă economică globală. Scott Bessent, secretarul Trezoreriei în administrația Trump 2.0, a fost vocea rațională într-un cabinet unde haosul e regulă, nu excepție.
Totul a început cu o nouă criză tarifară declanșată de președintele Trump – care, într-un acces de bravură populistă marca MAGA, a anunțat noi taxe vamale împotriva Chinei, într-un moment în care piețele financiare erau deja pe marginea prăpastiei. Wall Street-ul tremura, investitorii fugeau, iar liderii republicani se ascundeau. „Panicarzi”, i-a numit Trump, inventând cu nonșalanță un nou termen pentru a-și bate joc de propriii aliați.
Dar în mijlocul acestui circ, Bessent a urcat pe scenă cu o strategie simplă: calm, diplomație și un pic de umor de investitor veteran. A vorbit miercuri în fața Asociației Bancherilor Americani, unde n-a avut nevoie nici de țipete, nici de lozinci. A vorbit de negocieri, de acorduri cu Japonia, Coreea de Sud și Vietnam, de relaxări tarifare „pentru cei care joacă corect”, și a sugerat că izolarea Chinei nu e capătul lumii, ci începutul unei noi etape comerciale.
Pe scurt, Bessent a reușit ceea ce niciun alt consilier de-ai lui Trump nu a izbutit: să-l calmeze pe președinte și piețele deopotrivă. L-a convins pe Trump că nu e o retragere dacă oferi altora o fereastră de negociere, iar în acest interval, SUA pot părea dure fără să provoace prăbușiri.
În paralel, alți consilieri s-au comportat exact cum ne-a obișnuit haosul trumpo-magaist. Secretarul pentru Comerț, Howard Lutnick, a fost agresiv și teatral, făcând turul televiziunilor ca un gladiator pe amfetamine, în timp ce Elon Musk și Peter Navarro s-au certat ca doi puști într-un grup de WhatsApp pentru băieți răsfățați. „Idiot”, „prost ca un bolovan”, au fost printre replicile lui Musk pentru Navarro, iar Casa Albă? „Băieții sunt băieți”, a zis senin secretara de presă.
Pe acest fundal de sitcom politic, Bessent a zburat la Mar-a-Lago, a discutat în spatele ușilor închise cu Trump și s-a întors cu o strategie coerentă. A comparat China cu mătura fermecată din Fantasia, care nu se oprește niciodată din transportat apă ieftină – o metaforă care, în mod ciudat, a prins. Iar Trump? A fost încântat de comparație. I s-a spus că e Vrăjitorul care va rupe vraja.
Wall Street a început să respire. Bancherii l-au susținut pe Bessent, iar Jamie Dimon de la JP Morgan a făcut apel public ca Trump să „stea deoparte și să-l lase pe Scott să negocieze”. Chiar și vedetele MAGA au început să-l admire. Poate pentru că, spre deosebire de alți tehnocrați din epoca Trump – gen Gary Cohn sau Steven Mnuchin, care amenințau că-și dau demisia – Bessent nu s-a pus contra curentului, ci l-a redirecționat cu finețe.
E clar că Trump nu e un președinte convențional. De fapt, e un haos ambulant. Dar se pare că, uneori, haosul are nevoie de o minte clară ca să nu transforme totul în scrum. Și acel om, în acest episod economic tensionat, a fost Scott Bessent. Fără urlete, fără scandaluri. Doar calm, tact și un plan. Ceva rar în era Trump.
