Ninsorile din noaptea de vineri spre sâmbătă au scos din nou la iveală realitatea dură a sistemului feroviar românesc. În vestul țării, angajații Sucursalei Regionale de Căi Ferate Timișoara au fost nevoiți să muncească toată noaptea, în condiții extreme, pentru a menține circulația trenurilor pe o infrastructură vulnerabilă, uzată și insuficient pregătită pentru sezonul rece.
Sub avertizări meteo de cod galben și portocaliu, zeci de ceferiști au intervenit în regim de urgență în gări și stații din județele Timiș, Arad, Hunedoara și Caraș-Severin. La Domașnea, Caransebeș, Mehadia Nouă, Ilia, Simeria, Lugoj, Recaș, Vinga, Timișoara Nord și în multe alte puncte feroviare, echipele Diviziei Linii au curățat manual zăpada și gheața de pe peroane, linii, macazuri și căi de acces, pentru a preveni accidentele și blocarea traficului.
Deși CFR vorbește despre „mobilizare permanentă” și „intervenții operative”, realitatea din teren indică un sistem care funcționează la limită. În 2026, siguranța circulației feroviare continuă să depindă de efortul fizic extrem al angajaților, nu de utilaje moderne, sisteme automate de degivrare sau investiții consistente în infrastructură.
Compania Națională de Căi Ferate CFR SA recunoaște indirect fragilitatea rețelei, avertizând că ninsorile, viscolul și poleiul pot genera întârzieri și modificări în graficul de circulație. Restricțiile de viteză, verificările suplimentare și intervențiile repetate nu sunt excepții, ci reguli devenite obișnuință în fiecare iarnă. Pentru că infrastructura nu face față.
În timp ce în alte state europene circulația feroviară este menținută aproape neafectată în condiții similare, în România fiecare episod de iarnă moderată se transformă într-o situație de criză. Peroane alunecoase, macazuri blocate, linii acoperite de zăpadă și întârzieri inevitabile devin o normalitate acceptată tacit.
Situația este cu atât mai gravă cu cât CFR recomandă călătorilor să se informeze „din timp” și să se aștepte la întârzieri, transferând implicit responsabilitatea disfuncționalităților asupra publicului. În locul unor soluții structurale, compania oferă comunicate și apeluri la înțelegere.
Efortul ceferiștilor nu poate fi contestat. Dimpotrivă, aceștia sunt cei care țin în viață un sistem aflat într-o stare avansată de degradare. Însă munca lor, desfășurată noapte de noapte, pe viscol și ger, maschează o problemă mult mai profundă: lipsa investițiilor reale, a modernizării și a unei strategii coerente pentru infrastructura feroviară.
Fiecare ninsoare demonstrează același lucru: CFR nu este pregătită pentru iarnă, iar România continuă să plătească prețul unui sistem feroviar rămas în urmă cu decenii. Până când siguranța călătorilor nu va mai depinde de lopeți și improvizații, ci de infrastructură modernă, fiecare episod de vreme severă va rămâne un semnal de alarmă ignorat.
