Ziua Europei

În anul 1950, statele Europei resimțeau încă efectele dezastruoase ale celui de-al Doilea Război Mondial, încheiat înainte cu cinci ani.
Toate statele bătrânului continent căutau modalităţi să evite un alt război și să-și refacă resursele epuizate în urma pustiitoarei conflagrații. Cu un uriaș efort de voință, dar și cu multă credință în unitate, statele din Occidentul Europei au ajuns la concluzia că reunirea intereselor lor economice le-ar putea salva de efectele devastatorului război, contribuind la creşterea standardelor de viaţă şi la crearea unei Europe mult mai unite.
La 9 Mai 1950, ministrul de externe francez, Robert Schuman, la îndemnul omologilor săi american (Dean Acheson) și britanic (Ernest Bevin), face o propunere importantă pentru reintegrarea Germaniei federale în concernul occidental – „Planul Schuman” (al cărui proiect definitiv era deja gata la 6 mai 1950). Pentru realizarea lui, Robert Schuman a recurs la mintea ageră a unei personalități pe atunci încă necunoscută marelui public, dar care a dobândit o foarte mare experienţă în acest sens.
Era vorba despre Jean Monnet, numit de generalul de Gaulle, în anul 1945, comisar al planului francez de modernizare ca să asigure redresarea economică a ţării, fiind considerat „unul dintre europenii cei mai influenţi ai lumii occidentale”. Încă din primul război mondial, Jean Monnet organizase structurile de aprovizionare ale forţelor aliate. Secretar general adjunct al Societăţii Naţiunilor, bancher în Europa Occidentală și China, consilier al președintelui american Roosevelt și artizan al programului „Victoria” (program care asigura superioritatea militară a SUA asupra forţelor Axei), Monnet nu era încadrat politic și avea reputaţia unui mare om, care atingea efectele scontate în activitățile practice.
Pentru a reuși să-și facă apreciate opiniile în domeniul constituirii comunităţii europene, Monnet a trebuit să-și limiteze obiectivele la domenii precise și să pună la punct un mecanism de decizie comun care primea, gradual, noi competeţe.
„Declaraţia Schuman” enunţă o serie de principii: vechea opoziție dintre Franţa și Germania era eliminată, propunerea de comunitate a cărbunelui și oţelului se referea în principal la cele două ţări, dar rămânea deschisă tuturor celorlalte state europene care le împărtășeau obiectivele; acţiunea imediată consta în plasarea producţiei de oţel și cărbune sub competenţa unei Înalte Autorităţi Comune. Fuziunea acestor interese economice va contribui la ridicarea nivelului de viaţă şi la stabilirea unei comunităţi economice. Deciziile executorii ale Autorităţii aveau să unească ţările care aderă. Drumul care a urmat nu a fost unul deloc simplu.
„Planul Schuman” sau „Declarația Schuman” se consideră că este unul din actele care au stat la baza fondării Uniunii Europene, iar autorul, Robert Schuman, atunci ministru de externe al Franței, la retragerea din activi-tatea publică a fost onorat cu titulatura de „Părinte al Europei”. Ziua de 9 Mai, după mo-mentul din anul 1950, este aniversată anual ca Ziua Europei. În onoarea eforturilor pe care inițiatorul declarației le-a depus pentru a-și duce la îndeplinire obiectivele, zona care găzduiește sediile unor importante instituții europene de la Bruxelles îi poartă numele.
„Declarația Schuman” avea să aducă cooperarea franco-germană, două state care de-a lungul istoriei lor s-au aflat de multe ori în conflict, iar odată cu această cooperare, în timp, pacea, prosperitatea și unitatea continentului european aveau să închege ceea ce noi azi cunoaștem cu numele de Uniunea Europeană.
La mulți ani, Europa!