Nici n-a început bine campania electorală din acest an (bine, ea a-nceput înainte să-nceapă, conform tradiției), că s-a dat cep la știrile contondente, violente, stridente, „al dente”, cum ar zice verii noștri de sub Columna lui Traian, „la dinte”, cum ar traduce strașnicii urmași ai geto-dacilor din spațiul carpato-danubiano-pontic, sau, mai direct, la nas, cum ar spune parlamentarii noștri neaoși Dan Vâlceanu și Florin Roman, demni descendenți ai goților, vizigoților, ostrogoților, vandalilor, gepizilor și avarilor, precum și ai altor grupuri organizate de turiști care s-au bucurat de ospitalitatea tradițională a acestor meleaguri, precum hunii, pecenegii sau cumanii. Deși, dacă e să judecăm după comportamentul surprins recent de camerele de luat vederi din holurile parlamentului, cei doi par a descinde mai degrabă din neamul stupizilor, dacă e să ne luăm după modul lor de comunicare care a îmbinat cu succes elemente din luptele greco-romane, hora, trânta și tangoul, mișcările lor în tandem unduindu-se apoi, grațios, spre învârtita sau, mai degrabă, răvășitul oilor. Căci răvășit rău a părut, după această coregrafie, liberalul Roman, care a rămas, totuși, cu o amintire de neșters după acest moment legislativ unic, gurița baciului Vrâncean lăsându-i urme de nu-mă-uita pe năsuc.
Dar nu despre vitejia vandalilor pripășiți pe malurile Dâmboviței ne-am propus astăzi a vorbi, vorba cronicarului, și nici despre isprava altui catindat, de pe alt mall, prins cu ierburi rău-tămăduitoare în cavitatea bucală (deși se bănuiește că tot pe cale nazală s-a afectat), ci despre vajnicii noștri candidați locali, din ograda noastră, cum ar veni, sau din cutia noastră poștală, ca să fim mai preciși. Căci da, în imaginile pe care vi le prezentăm astăzi, sunt surprinși „fluturași” de campanie puși de partide să zboare direct în cutiile poștale ale timișorenilor (și nu numai). Iar ce află timișorenii și timișenii cu ajutorul acestor… larve sau molii de hârtie (căci „fluturași” pare a fi cam mult spus despre aceste imitații electorale ale lepidopterelor) e că: D. Fritz s-a bucurat nespus când a ajuns primar („În sfârșit! Am ajuns la Primărie! Am și eu un job!”); „… în Timișoara… străzile sunt pline de guinoaie… orașul se degradează…”; dar și niște calificative pe care ne e greu să le reproducem, la adresa candidatului Alfred Simonis, așa că vă lăsăm pe dumneavoastră să le citiți, să vă cruciți și să vă întrebați cine o fi autorul, căci la ce spune prozatorul nu mai e loc de nici o interpretare. Deși poate ar fi loc de una, a biroului electoral, căci ar fi interesant de știut cum apreciază autoritățile de resort asemenea.. „creații”.
