De ce oare nu a vrut Dominic Fritz să devină cetățean român?
Păi dacă era cetățean român îl căuta DNA-ul!
Iar dacă l-ar fi căutat DNA-ul n-ar fi avut pe unde să scoată cămașa. Cum ar fi putut să justifice sutele de mii de euro, cu care și-a cumpărat o vilă și două terenuri în intravilan?!
Așa, nimeni nu-l întreabă, doar e cetățean german. Cum să deranjezi un cetățean german. German, am zis, german, german, dar balcanizat mai bine decât cei de baștină din Balcani. Cei balcanizați în rele, în furăciuni și minciuni. Dominic nu-i specialist numai în acoperirea furăciunilor făcute.
Este specialist în trăncăneală. În marea trăncăneală. Dar nu oricum, ci în marea trăncăneală, combinată cu marea vrăjeală și marea abureală. Dacă apleci urechea la minciunile lui Fritz, ai zice că s-a rupt în figuri câte lucruri a făcut pentru Timișoara.
În realitate, sub administrația lui s-au făcut foarte puține, fiind foarte mulți bani în bugetele anuale ale primăriei. Cei mai mulți bani de când există această primărie a Timișoarei. Risipiți fără noimă de un primar incompetent la a face lucruri bune pentru comunitate, dar foarte priceput în a-și satisface șleahta partinică.
Spre exemplu, Viorel Oancea, primul primar ales liber după Revoluția din decembrie 1989, în 1992, cu un buget foarte mic, de circa 100 de ori mai mic în cifre reale, a făcut mai multe decât Fritz: a construit linia de tramvai (tramvaiul 9) pe porțiunea Calea Șagului-Spitalul Județean; a înlocuit tubulatura de canalizare și apă curentă pe circa 4 km; a reparat clădiri publice (școli, spitale, grădinițe etc); a asfaltat în multe cartiere din Timișoara, a reparat centrul orașului, a extins iluminatul public ș.a.m.d.
A desființat ghișeele din primărie, făcând-o funcțională și civilizată. Toată primăria avea un aparat funcționăresc de circa 200 de angajați.
Acum sunt de cinci ori mai mulți. Transportul în comun, deși nu era digitalizat și modernizat, funcționa mai bine decât acum.
Respectul pentru cetățean era mai mare. Audiențele se țineau corect, iar timișorenii își spuneau păsurile fără nici o opreliște.
Nu erau zeci de consilieri ai primarului și ai viceprimarilor.
Era, în schimb, o grijă continuă pentru banul public.
Dar nu era nici șleahta înfometată de useriști în frunte cu Fritz și continuată cu Lațcău, Szilagy, M. Pfeiffer, Jahn, Răzvan Stana, J. Gonzales, R. Militaru, Haidu, Mingasson ș.a.m.d.
Viorel Oancea, primarul din perioada 1992-1996, făcea două-trei călătorii în străinătate într-un an, scurte, și numai în orașe cu care Timișoara era înfrățită: Karlsruhe, Faenza, pe când Fritz a făcut și două-trei călătorii într-o lună.
Dacă s-ar face o verificare câte zile a lucrat Fritz pentru Timișoara s-ar putea observa că în fiecare an, aproape o jumătate de an s-a flendurit pe ici, pe colo.
Sper ca DNA să-l scuture bine pe acest pierde-vară, după 4 iulie a.c. când cică va deveni cetățean român.
Acest Dominic de nimic a reușit, culmea, și încă mai reușește, să-i amăgească pe mulți timișoreni cu tromboanele lui. Mai ales pe mulți tineri, care se lasă impresionați de faptul că e neamț! Nu văd găunoșenia lui. Nu-i văd falsitatea și impostura.
Nu-i văd incompetența și gașca de netrebnici pe care i-a promovat. Nu văd trotuarele sparte, lăsate în paragină ani de zile.
Nu văd mizeria din Spitalul Municipal, pentru că Spitalul Municipal i-a făcut servicii electorale lui Fritz.
Merită votat un individ care în trei ani nu a reușit să repare trotuarul din fața magazinului Bega?
Bineînțeles că nu!
Unii dintre cei care l-au votat pe Fritz în 2020 s-au dumirit și nu-l mai votează acum.
Bine ar fi dacă s-ar dumiri cât mai mulți de putreziciunea morală a acestui Fritz.
Adică un Dominic de nimic!
