EURO 2024 și-a stabilit jocurile penultimei faze, după ce, în sferturile de finală cele patru partide au oferit jocuri spectaculoase, două dintre ele aducând echipele calificată după loviturile de la 11 metri, unul necesitând prelungiri pentru stabilirea echipei care se califică, iar ultimul joc și-a stabilit echipa calificată după 90 de minute.
La Stuttgart, Spania și Germania au avut nevoie de prelungiri pentru a se decide care dintre cele două accede în semifinale. Confruntarea dintre cele două echipe naționale, team-uri cu cele mai multe trofee la turneele finale de Campionat European în vitrină, câte 3 în dreptul ambelor echipe, a început în ritm alert încă din primele minute, iar cei care au apăsat mai mult în ofensivă au fost fotbaliștii spanioli, portarul Germaniei, Manuel Neuer fiind pus în situația să prindă un balon trimis din marginea careului de către „Pedri”. Arbitrul care a oficiat la centru, Anthony Taylor, a fost nevoit să oprească jocul în două rânduri, după ce Marc Cucurella și „Pedri” au suferit accidentări în urma faulturilor dure comise asupra lor de Toni Kroos, „Pedri” fiind în imposibilitatea de a mai continua partida, în locul său fiind trimis în teren Dani Olmo.
Noul intrat în teren a obținut o lovitură liberă periculoasă dar și un prim cartonaș galben în dreptul Germaniei, după un fault comis de Antonio Rüdiger, după care, din fază fixă, Lamine Yamal a trimis balonul aproape de unul din stâlpii porții lui Manuel Neuer, apoi jocul s-a mutat foarte rapid de la o poartă la cealaltă. Mai periculoși în ultima treime au fost tot ibericii, Fabian Ruiz încercând și el fără succes o execuție din marginea careului.
Pentru Germania, cea mai importantă situație l-a avut în prim-plan pe Kai Havertz, atacantul german executând o lovitură de cap care a trimis mingea pe poarta Spaniei, însă portarul Unai Simón a reținut balonul, fără probleme, întreaga acțiune fiind începută din flancul drept, de unde Joshua Kimmich a trimis o centrare bună în careul advers. La șutul expediat de Aymeric Laporte, Manuel Neuer a avut emoții, însă situația s-a rezolvat.
Momente de nesiguranță au fost în ambele defensive, iar ocazii de gol au mai avut, până la finalul primei reprize, Kai Havertz, Dani Olmo, care a trimis un balon pe poarta lui Neuer, însă portarul german a respins în față, iar în finalul primei reprize, tânărul Lamine Yamal și-a încercat norocul cu un șut de la distanță, însă a fost slab, pe jos, pe centrul porții, iar Manuel Neuer a cules cu ușurință balonul.
În startul părții secunde, Álvaro Morata a irosit o nouă șansă bună pentru Spania, la o fază la care fotbaliștii antrenați de Luis de la Fuente au cerut acordarea unui penalty, susținând că atacantul a fost tras de tricou de Jonathan Tah în momentul în care s-a întors cu fața la poartă.
După o fază care nu anunța nimic, în minutul 51 avea să se deschidă scorul. Cu o pasă filtrantă din flancul drept, Yamal l-a găsit pe Dani Olmo în interiorul careului, iar mijlocașul ofensiv l-a învins pe Neuer cu un șut puternic.
Germania nu a întârziat cu replica, care a venit prin Raum, însă mingea trimisă periculos în fața porții spaniole a fost respinsă de defensiva iberică, mai târziu,
Unai Simón reușind să blocheze un șut în forță expediat de Andrich, după ce a primit pasa de la Niclas Füllkrug, noul intrat în teren. Niclas Füllkrug a fost la un pas de gol, în minutul 76, însă bara l-a salvat pe portarul spaniol.
Golul egalizator a căzut abia prin minutul 89, autor fiind tot un fotbalist aflat la startul acestei partide pe banca de rezerve, Florian Wirtz reluând în plasă, din voleu, o minge primită de la Kimmich în interiorul careului.
Odată încheiat jocul la egalitate, 1-1, s-a intrat în extra time, iar în primele 15 minute, cel mai notabil moment a fost acela în care Unai Simón a respins riscant balonul în față după o centrare în forță a lui Musiala din interiorul careului, „naționala” iberică având șansă la această fază, pentru că niciun atacant german nu se afla la finalizare. Spaniolii au fost periculoși prin Oyarzabal, care a amenințat poarta lui Neuer cu un șut din unghi.
În debutul actului secund din extra time, a avut loc o fază controversată, atunci când fotbaliștii germani au solicitat penalty la o respingere cu mâna a lui Cucurella din interiorul propriului careu. Arbitrul Taylor nu a fost de acord, nici VAR-ul nu a mai intervenit, iar mai târziu, un contraatac periculos al Germaniei, orchestrat de Florin Wirtz, l-a găsit în interiorul careului pe Niclas Füllkrug, însă vârful țării organizatoare a turneului nu a fost inspirat la finalizare. În minutul 117, Unai Simón a avut o intervenție salvatoare la o deviere fină a aceluiași Niclas Füllkrug.
Spania avea să dea lovitura decisivă în minutul 119, tot în urma unei faze care nu anunța nimic în careul advers. Mikel Merino, introdus în teren cu rolul de a bloca atacurile adverse la mijlocul terenului, s-a desprins de marcajul lui Antonio Rüdiger și l-a învins pe Manuel Neuer cu o lovitură de cap din centrarea lui Dani Olmo. Echipa iberică a avut mari emoții la o lovitură de cap a lui Füllkrug în prelungirile celei de-a doua reprize extra time.
Dani Carvajal a văzut un cartonaș roșu, la ultimele faze ale confruntării, „veteranul” spaniol fiind pus în imposibilitatea de a evolua în semifinale. Cu scorul de 2-1, Spania se impune, așadar, în fața Germaniei și reușește pentru prima dată în istoria ei să elimine țara gazdă la un turneu final major.
Echipele de start au fost:
Spania: Unai Simón – Dani Carvajal, Robin Le Normand (José „Nacho” Iglesias, minutul 46), Aymeric Laporte, Marc Cucurella, Pedro „Pedri” Gonzalez (Dani Olmo, minutul 8), Rodrigo Hernandez „Rodri”, Fabián Ruiz (José „Joselu” Mato, minutul 102), Lamine Yamal (Ferran Torres, minutul 63), Álvaro Morata (Mikel Oyarzabal, minutul 80), Nico Williams (Mikel Merino, minutul 80). Antrenor, Luis de la Fuente.
Germania: Manuel Neuer – Joshua Kimmich, Antonio Rüdiger, Jonathan Tah (Thomas Müller, minutul 80), David Raum (Maximilian Mittelstädt, minutul 57), Emre Can (Robert Andrich, minutul 46), Toni Kroos, Leroy Sané (Florian Wirtz, minutul 46), Ilkay Gündoğan (Niclas Füllkrug, minutul 57), Jamal Musiala, Kai Havertz (Waldemar Anton, minutul 91). Antrenor, Julian Nagelsmann.
Au arbitrat, la centru, Anthony Taylor, asistenți, Gary Beswick și Adam Nunn. Cartonașe galbene au văzut, din echipa Spaniei, Unai Simón, Dani Carvajal (două galbene), Robin Le Normand, Fabián Ruiz, Pedro „Pedri” Gonzalez, Ferran Torres, din echipa Germaniei, Antonio Rüdiger, David Raum, Toni Kroos, Florian Wirtz, Robert Andrich, Maximilian Mittelstädt. Cartonașul roșu a văzut, pentru cumul de „galbene”, Dani Carvajal.
Cel de-al doilea sfert de finală al „europeanului” din Germania a adus față în față, pe gazonul „Volksparkstadion” din Hamburg, echipele naționale ale Portugaliei și Franței. A fost un joc disputat, cu extra time și apoi lovituri de la 11 metri.
E posibil ca acest joc să fie fost ultimul pentru Cristiano Ronaldo la un turneu final major, însă a fost o evoluție în care nu a încântat aproape deloc prin prezența sa ca titular, ba chiar, în multe rânduri nu și-a prea făcut simțită prezența, deși camerele de luat vederi au continuat să-l caute, sugerând că, chiar și absența lui se simte ca un fel de prezență, pentru a arăta faptul că, cu cât face mai puțin, cu atât devine mai important, cu cât dispare mai mult din joc, cu atât se simte mai greu, ca o gaură neagră care aspiră totul în vortexul său și, odată cu această aspirație una dintre cele mai talentate echipe adunate vreodată la acest nivel de fotbal dispare în aceeași gaură neagră.
Rememorând acest joc, putem aprecia ca fiind unul bun, o dispută cu mai mulți fotbaliști de top din fotbalul european și mondial, care au strălucit prin talentul lor și au oferit o confruntare ce ar putea fi încadrată unei finale, fiecare pasă și placaj fiind încărcate cu sens și intenție, fiecare șut la poartă foarte periculos pentru portari.
Totuși, multe din finalizările acestui joc au fost lipsite de spectacol, chiar îngrozitoare am putea susține. În minutul 2, Randal Kolo Muani a trimis o pasă imprecisă pe jos în interiorul careului advers care a fost blocată de Képler „Pepe” de Lima, dacă mingea ar fi trecut de experimentatul fundaș portughez, probabil că ar fi intrat în plasă.
Și apropo de „Pepe”, de-a lungul acestui joc a avut, potrivit statisticilor, 152 de pase, mai multe decât oricine altcineva aflat pe teren. „Pepe” avea să sprinteze pas după pas cu înlocuitorul lui Randal Kolo Muani, Marcus Thuram, avea să respingă, nu de puține ori mingea în corner de-a lungul acestui meci va scoate mingea în corner și avea să blocheze un șut al lui Kylian Mbappé.
Rúben Dias avea să facă un blocaj crucial asupra lui Kolo Muani când acesta se pregătea să tragă pe poartă. Nuno Mendes a reușit o deposedare prin alunecare la Mbappé, exact când fotbalistul forte al francezilor era pe cale să șuteze. La cealaltă poartă, Eduardo Camavinga a făcut un bun tackle pe Rafael Leão, cu o fracțiune de secundă înainte ca acesta să tragă dintr-un unghi închis.
William Saliba, în apărarea franceză, un adevărat colos, a avut intervenții hotărâte care nu au permis Portugaliei să spargă defensiva Franței, în timp ce veteranul „Pepe” a fost și el intervenții foarte bune în apărarea Portugaliei.
Se știe că, pe timpul cât a evoluat fotbalist, Didier Deschamps a fost nemilos de altruist, fiecare acțiune a sa fiind îndreptată spre echipă. Acum, în acest joc, s-a văzut că Deschamps a reușit în sfârșit să creeze o echipă perfect după propria sa imagine. Francezii au părut să se elibereze când au sosit loviturile de la 11 metri, până atunci arătând o serie de bătălii individuale simple, teste de îndemânare personală, fără tactici, fără complicații.
Deschamps avea să-l retragă pe Mbappé în minutul 106, când devine clar că nu va fi meciul lui. El a fost devansat de João Cancelo, nu a putut converti niciunul dintre cele cinci șuturi ale sale, iar dacă Mbappé nu poate sprinta și nu poate trage, atunci, tot ce mai rămâne din el este un mascat căzut în meci dintr-un film cu „Zorro”, așadar, Mbappé a văzut ultimele minute din acest joc așezat pe bancă, cu o pungă de gheață lipită de nas.
După această schimbare, Franța a arătat că știe să joace fără căpitanul ei consacrat, în timp ce Portugalia a părut prinsă de o nicovala învelită în lanț care, în cele din urmă, îi va doborî pe toți. A fost fără rost ca ceilalți coechipieri să-i dea ceva de urmărit lui Ronaldo sau să-i trimită o pasă mai lungă de 20 de metri, pentru că, el se dezlipea de aripa stângă în minutul 53, iar la centru ajungea prin minutul 55.
A fost egal, fără goluri, la finalul celor 90 de minute, în Portugalia-Franța și, la fel, egal a rămas, fără goluri, după cele două reprize de prelungiri (15 minute fiecare), prin urmare, ca să se decidă echipa calificată s-a trecut la executarea loviturilor de la 11 metri. Théo Hernandez a înscris penalty-ul câștigător al Franței, iar imediat fotbaliștii portughezi s-au îndreptat instinctiv către João Félix, singurul om care a ratat penalty-ul, și aveau să-l strâng în brațe. Mendes aleargă la el. João Palhinha aleargă la el. Nelson Semedo aleargă la el. „Pepe” și-a lăsat deoparte tristețea și a alergat spre el. Astfel s-a format încă o echipă, iar singura tristețe a spectatorului, a telespectatorului este că nu a putut să o vadă niciodată.
Un fotbalist portughez nu a fugit la João Félix, însă a mers într-o direcție opusă, de unul singur, urmărit doar de privirea camerei. A fost Cristiano Ronaldo, cu siguranță, la fel ca „Pepe”, la ultimul său turneu final major.
La startul jocului, cele două echipe au trimis în teren următorii fotbaliști:
Portugalia: Diogo Costa – João Cancelo (Nélson Semedo, minutul 74), Rúben Dias, Képler „Pepe” de Lima, Alexandre Nuno Mendes, Ferreira Vitinha (Matheus Nunes, minutul 119), João Palhinha (Rúben Neves, minutul 90+2), Bernardo Silva, Bruno Fernandes (Francisco Conceição, minutul 75), Rafael Leão (João Félix, minutul 75), Cristiano Ronaldo. Antrenor, Roberto Martínez.
Franţa: Mike Maignan – Jules Koundé, Dayot Upamecano, William Saliba, Théo Hernández, Ngolo Kanté, Aurelien Tchouaméni, Eduardo Camavinga (Youssouf Fofana, minutul 91), Antoine Griezmann (Ousmane Dembélé, minutul 67), Randal Muani (Marcus Thuram, minutul 86), Kylian Mbappé (Bradley Barcola, minutul 106). Antrenor, Didier Deschamps.
Jocul a fost arbitrat de, la centru, Michael Oliver, asistenți, Stuart Burt și Daniel Cook. Au fost arătate cartonașe galbene, din echipa Franței, lui William Saliba, iar din echipa Portugaliei, lui João Palhinha.
Astfel, Portugalia a părăsit competiția, în vreme ce Franța, odată cu succesul de la penalty-uri, 5-3, și-a luat revanșa în fața echipei lusitane după înfrângerea din finala lui EURO 2016 și a obținut calificarea în semifinalele lui EURO 2024, acolo unde va întâlni, marți, 9 iulie, de la ora 22, pe gazonul „Fußball Arena” din München, Spania.
Un al joc din sferturile de finală ale „europeanului” din Germania s-a disputat la Düsseldorf, protagonistele fiind Anglia și Elveția. „Albionul” a avut mult de suferit și în acest joc, nereușind să rate mai mult decât a arătat în precedentele jocuri. Echipa Angliei s-a cam împiedicat în semifinalele Euro 2024, în fața Elveției, însă, jocul sufocat în ultima treime, apărarea haotică în prelungiri și inerția liniei de margine, temele dominante ale echipei britanice, au fost salvate de un moment de strălucire individuală, de data aceasta venit de la magnificul Bukayo Saka.
Pentru acest joc, Gareth Southgate a efectuat în echipa Angliei câteva schimbări mai mult subtile decât radicale. Phil Foden a fost trimis într-o poziție de inter-drept, iar cu un sistem de joc 3-4-2-1, compact, conceput să se potrivească jocului, urma ca Elveția să fie înăbușită. În ceea ce privește rolul lui Trippier, Southgate a fost îngrijorat că nu este destul de în formă pentru a-l marca pe Dan Ndoye, mai ales că Ezri Konsa l-a înlocuit pe suspendat Marc Guéhi în spatele fundașului central stâng.
Elveția a avut Anglia în mâini, atunci când, în minutul 75, Breel Embolo a marcat pentru 1-0. Echipa lui Murat Yakin a dominat o mare parte din a doua repriză, crescând perspectiva ca cel de-al 100-lea joc al lui Southgate la conducerea „națioanlei” Angliei să fie ultimul. Deciziile lui din nou nu au funcționat. Harry Kane a fost în afara ritmului, apoi, de la Southgate au venit în teren, Cole Palmer, Eberechi Eze și Luke Shaw, când jocul mai avea 12 minute până la finalul celor 90.
Logica arată că Anglia ar fi trebui să fie eliminată de la acest EURO, însă realitatea este că englezii nu au cedat și, deși nu au reușit vreun șut pe spațiul porții adverse, în minutul 80, cu primul șut pe poartă, Saka a restabilit egalitatea scorului, 1-1 și a trimis partida în prelungiri.
După gol, englezii păreau că nu mai doresc să facă ceva, cu Shaw sfidător la prima sa apariție în cinci luni, iar la sfârșit, fotbaliștii englezi au scăpat cu bine de Xherdan Shaqiri a lovit încheietura barelor, după un corner, apoi portarul englez, Jordan Pickford, a salvat excelent la șutul lui Zeki Amdouni, minutul 119.
Anglia a fost derutantă în timpul acestui „european”, cu Kieran Trippier trăgând pe stânga și Phil Foden luptându-se să-și reproducă forma avută la club, dar Southgate pare să inventeze pe măsură ce merge, unele elemente ale managementului său rămânând intacte pentru acest joc. Orele dedicate studierii psihologiei loviturilor de departajare, de a afla cum să țină în frâu adversarii și să înlăture factorul aleatoriu, au dat roade.
Multe dintre cele mai bune momente ale Angliei au venit de la strălucitorul și priceputul Kobbie Mainoo, care și-a dorit mereu mingea. Declan Rice părea mai impunător. Bellingham a fost mai implicat, o cursă groaznică s-a încheiat când Fabian Schär l-a tras la pământ.
Sigur, după ce la capătul celor 120 de minute scorul a fost egal, 1-1, pentru aflarea echipei calificate în semifinale s-a recurs la loviturile de la 11 metri. Elveția a fost cea care a ratat un singur penalty, remarcabilul Manuel Akanji văzându-și lovitura crucială salvată de Pickford.
Astfel, Gareth Southgate, cel care avea să rateze penalty-ul la loviturile de departajare împotriva Germaniei la EURO 96, a dus Anglia mai departe, echipa națională care are simbolul celor Trei Lei reușind să înscrie toate cele cinci lovituri executate, Trent Alexander-Arnold lovind decisiv la penalty-uri.
La startul jocului, pe teren au fost următorii fotbaliști:
Anglia: Jordan Pickford – Kyle Walker, John Stones, Ezri Konsa (Cole Palmer, minutul 78), Bukayo Saka, Kobbie Mainoo (Luke Shaw, minutul 78), Declan Rice, Kieran Trippier (Eberechi Eze, minutul 78), Phil Foden (Trent Alexander-Arnold, minutul 115), Jude Bellingham, Harry Kane (Ivan Toney, minutul 109). Antrenor, Gareth Southgate.
Elveția: Yann Sommer – Fabian Schär, Manuel Akanji, Ricardo Rodriguez, Dan Ndoye (Denis Zakaria, minutul 98), Remo Freuler (Zeki Amdouni, minutul 118), Granit Xhaka, Michel Aebischer (Vincent Sierro, minutul 118), Fabian Rieder (Steven Zuber, minutul 63), Ruben Vargas (Silvan Widmer, minutul 64), Breel Embolo (Xherdan Shaqiri, minutul 109). Antrenor, Murat Yakın.
Au arbitrat, la centru, Daniele Orsato, asistenți, Ciro Carbone și Alessandro Giallatini. Au văzut cartonașe galbene, din echipa Angliei, Harry Kane, din echipa Elveției, Fabian Schär și Silvan Widmer.
În fine, ultimul joc din sferturile de finală s-a disputat la Berlin între Țările de Jos și Turcia, echipa calificată decizându-se la capătul celor 90 de minute. Jocul a fost unul dominat de batavi, aproape pe întreaga primă repriză, dar, deși „portocala mecanică” a avut cele mai mari șanse să înscrie, cei care aveau să deschidă scorul au fost fotbaliștii turci.
Fotbaliștii antrenați de R. Koeman s-au lăsat sub voința pură, agresivitate, energie și pulsul zgomotos din partea adversarilor și, din minutul 35, s-au văzut conduși, după golul marcat de Samet Akaydin, care a trimis mingea cu capul în poarta adversă.
Ronald Koeman a văzut că toate atacurile fotbaliștilor pe care-i antrenează s-au lovit de un zid de neclintit, iar la pauză a recurs la o schimbare, se pare, decisivă, care a schimbat cursul jocului. L-a scos din teren pe Steven Bergwijn și l-a introdus pe Wout Weghorst, care a urmărit de pe bancă cum tot ce au încercat colegii săi în prima repriză eșuează. Weghorst a oferit Țărilor de Jos un punct focal decisiv.
În partea secundă, turcii au avut ceva probleme în defensivă odată cu introducerea în teren a puternicului Wout Weghorst. Centrările lui Gakpo s-au dovedit a fi periculoase, în urma unei faze de atac Depay nereușind să trimită balonul în plasa porții lui Günok, apoi, la cealaltă poartă, Arda Güler a nimerit bara din lovitură liberă, Verbruggen reușind să devieze balonul și să îi salveze pe neerlandezi la capătul unei faze la care centralul francez Turpin nu a dictat corner pentru Turcia. Depay l-a pus la încercare pe Günok cu un șut din marginea careului, însă goalkeeper-ul s-a opus.
Turcii nu au abandonat faza ofensivă. Yılmaz a obținut o lovitură liberă, dar și un cartonaș galben pentru Van Dijk, formația lui Vincenzo Montella fiind aproape de 2-0. Din fază fixă, centrarea lui Çalhanoğlu a fost respinsă de defensiva batavă, acolo unde Kenan Yıldız a trimis un șut puternic din marginea careului, Verbruggen reușind să intervină. Mai departe, Weghorst și-a salvat echipa din postura de apărător, intervenind magistral în fața lui Ayhan, bine plasat în poziție de finalizare.
Cu 20 de minute înainte de finalul timpului regulamentar, „portocala mecanică” a reușit egalarea prin fundașul central Stefan de Vrij, care l-a învins pe Günok cu o lovitură de cap după centrarea lui Depay. Chiar înainte de această fază, goalkeeper-ul turc a salvat în fața lui Weghorst la o combinație frumoasă reușită de elevii lui Koeman în ultima treime. Din cornerul rezultat, neerlandezii au reușit așadar egalarea. Turcia a încasat cel puțin un gol în fiecare partidă de la acest „european”.
După puține minute de la marcarea golului egalizator, batavii răsturnau rezultatul. O centrare a lui Dumfries a fost reluată în plasă din cădere de către Gakpo, Müldür deviind și el ușor balonul. Deși inițial Gakpo a fost desemnat autorul golului, având posibilitatea de a deveni golgheterul turneului cu 4 reușite, UEFA a reanalizat reluările și a stabilit faptul că Müldür a introdus balonul în proprie poartă.
Finalul a fost unul realmente dramatic. Nou intratul van de Ven a avut o intervenție salvatoare, în vreme ce Aktürkoğlu a fost blocat de stoperii batavi. Gakpo a fost aproape de dublă, însă Günok s-a opus. Verbruggen a avut o paradă minunată în fața lui Semih Kılıçsoy.
Pentru că autorul celui de-al doilea gol din meciul cu Austria, Merih Demiral, a fost suspendat pentru jocul din „sferturi”, în locul lui a fost introdus Samet Akaydin. Fotbalistul turc fusese interzis pentru următoarele două meciuri în Germania pentru că, după meciul contra Austriei a sărbătorit calificarea alături de un grup de suporteri turci extremiști, declanșând și un incident diplomatic între Turcia și Germania.
Astfel, pentru jocul Turciei contra Țărilor de Jos, în tribune s-a aflat și președintele turc, Recep Erdoğan, care și-a încurajat favoriții în acest meci, dar, înainte de joc, poliția din Germania a oprit un marș al fanilor turci către stadion, fani care ar fi dorit să salute prezența președintelui turc la acest meci.
La startul jocului, pe teren, cele două echipe au intrat în următoarea componență:
Țările de Jos: Bart Verbruggen – Denzel Dumfries, Stefan de Vrij, Virgil van Dijk, Nathan Aké (Micky van de Ven, minutul 73), Jerry Schouten, Tijjani Reijnders (Joey Veerman, minutul 73), Steven Bergwijn (Wout Weghorst, minutul 46), Xavi Simons (Joshua Zirkzee, minutul 87), Cody Gakpo, Memphis Depay (Jeremie Frimpong, minutul 87). Antrenor, Ronald Koeman.
Turcia: Mert Günok – Mert Müldür (Zeki Çelik, minutul 82), Kaan Ayhan (Semih Kılıçsoy, minutul 89), Samet Akaydin (Cenk Tosun, minutul 82), Abdulkerim Bardakcı, Ferdi Kadıoğlu, Arda Güler, Salih Özcan (Bine Yokuşlu, minutul 77), Hakan Çalhanoğlu, Kenan Yıldız (Kerem Aktürkoğlu, minutul 77), Baris Yılmaz. Antrenor, Vincenzo Montella.
Au arbitrat acest meci, la centru, Clément Turpin, asistenți, Nicolas Danos și Benjamin Pages. Au fost arătate cartonașe galbene, din echipa Țărilor de Jos, Nathan Aké, Virgil van Dijk, Xavi Simons, Wout Weghorst, din echipa Turciei, Cenk Tosun, iar cartonaș roșu a fost arătat lui Bertuğ Yıldırım, aflat pe banca de rezerve a Turciei.
În cele din urmă, argumentul fotbalistic a fost câștigat de Țările de Jos, echipa batavă arătând acum cu totul altfel decât în meciul cu Austria din grupe. După înfrângerea suferită în fața austriecilor, 2-3, cuțitele erau disponibile pentru Koeman, acum însă, Țările de Jos au ajuns în „careu de ași” al Europei și vor juca pentru un loc în finală, miercuri, 10 iulie, la Dortmund, împotriva Angliei, de la ora 22.
