Poate că mulți dintre noi ar trebui să se întrebe mai des ce este viața, de unde, cum și când am apărut și mai ales, de ce. Și cum să o prezervăm pe mai departe, cum să avem grijă de planeta pe care locuim, cum să dezvoltăm relațiile cu celelalte ființe vii alături de care trăim într-un echilibru din ce în ce mai fragil. Până nu demult aceste lucruri se cam știau, dar s-au pierdut, din păcate, în meandrele tehnologiilor de viitor și în setea de putere și îmbogățire peste măsură a unora dintre noi.
Un porc, de exemplu, nu știu dacă-și pune întrebarea de unde, cum și când, pentru că nu putem comunica cu porcul decât la un nivel extrem de limitat, e adevărat că nu trimitem porcul la școală, îl creștem aproximativ un an și apoi răspundem noi la întrebarea de ce, atunci când îl tăiem ca să-i mâncăm șuncile și șoricii.
Nu comunicăm cu un porc, nu comunicăm cu nicio altă specie de pe planetă, dar căutăm inteligențe extraterestre și încercăm să comunicăm cu acestea (auzi, cu civilizații extraterestre!).
Există și un proiect pentru așa ceva, SETI, The Search for Extraterrestrial Intelligence), cu o subramură CETI (Communication with extraterrestrial intelligence), proiecte care adună, din când în când, mari inteligențe de pe mapamond și toacă, evident, milioane ca să ia contact fie cu omuleți verzi, fie cu Dumnezeu însuși. A cărui existență oricum mulți dintre noi o negăm (ăștia, așa-zis mai evoluați, mai civilizați, mai educați, mai bogați și mai plini de ifose).
Dar hai să zicem că, prin absurd, într-o zi, vom contacta o civilizație pe o treaptă mult superioară celei umane căreia o să-i pese de noi și de existența noastră exact cât negru sub unghie.
Cred că fie o să ne vâneze din plăcere, fie pentru carne (că mai flămânzesc și ei), fie ne vor strivi sub bocancii lor din nebăgare de seamă, fie ne vor captura pentru colecții particulare și așa mai departe. Accept orice completare. Cel mai probabil nu vor da o ceapă degerată pe unii ca noi, care ne distrugem singuri habitatul și, odată cu el, pe noi înșine.
Aveam o șansă cu poezia, cu pictura, sculptura, muzica. Cu arta în general. Dar nici arta nu mai e ceea ce a fost, pentru că, odată cu tehnologia, ne tâmpim, ne degradăm și degenerăm ca ființe umane, ca ființe spirituale. Ne dăm pe mâna altei inteligențe, una terestră de data asta, de o mie de ori mai periculoasă, mai feroce. Fără suflet, fără spirit, fără conștiință, fără credință. Fără niciun un destin. A cărei misiune, în timp, va fi una singură. Distrugerea vieții biologice. Căci ce-i făcut de mâna omului…