Celebrul armistițiu clamat atât de mult de Trump și reprezentanții lui, a fost doar un prilej pentru armata rusă de a-și fixa noi ține în orașele ucrainiene. Putin la păcălit pe Trump, așa cum era firesc, iar Trump l-a păcălit pe Zelensky, așa cum nu era firesc.
Șantajul lui Trump cu mineralele nea arătat un negustor de joasă speță, pentru care liberatatea și democrația sunt doar niște vorbe folosite pe la conferințe și simpozioane internaționale.
În fapt, se vede cu ochiul liber că Trump face jocul rușilor și că e incapabil să lucreze cinstit cu prietenii din Europa, America sau Asia. Ciopârțirea Urcainei este deja pe masa lui Trump, iar punerea ei în practică va fi ori intârziată, ori anulată, dacă europenii vor fi vigilenți și se vor regrupa pe termen lung pentru salvarea Ucrainei și a Europei.
Pe lângă zig-zagul făcut de Administrația Trump cu Ucraina, cu Groelanda, cu Canada, cu Canalul Panama, cu taxele și suprataxele vamale, cu diversele idei năstrușnice privind reorganizarea NATO și a sferelor de infulență, toate la un loc ne arată o lume buimăcită de ideile, uneori aberante, alteori numai imperialiste ale lui Trump.
Nu avem o săptămână luminată, nici străluminată. Avem o săptămână plină de întunericul unor minți bolnave, fie că sunt din răsărit, fie că sunt din apus.
Omenirea o va duce mai greu, iar neliniștea va fi un atribut de durată. Un mare apărător al păcii, un mare om construit pentru dialog și dreptate socială, a murit la ora 7:25 în ziua de luni, 21 aprilie. E vorba de Papa Francisc, al 266-lea papă. Un papă care a slujit pentru cauza oamenilor năpăstuiți, a celor săraci, a celor bolnavi, a celor aflați în suferință.
Un papă pătruns de Spiritul Sfânt, făcut să-l slujească pe Iisus și să propovăduiască binele izvorât din morala creștină. Un papă al celor mulți, un papă al simplității și sincerității.
Fără Papa Francisc, biserica creștină este mult mai săracă, iar suferința umană mai puțin alintată.
Gândurile lui s-au izbit de multe ori de opacitatea unor conducători politici plini de trufie, fariseici și nevolnici.
A fost un papă al unor reforme importante în ritualul catolic. A fost un papă căruia nu i-a lipsit curajul, călătorind în zone cu dictaturi sau cu conducători autarhici. A fost un papă care i-a călcat pe urme lui Pius al II-lea, iar faptele lui vor intra cu siguranță în istoria bisericii catolice, dar și în istoria universală a omenirii.
Dăruirea lui pentru cauza creștină a fost exemplară, putând fi luată ca model și de către clerul ortodox. Această figură luminoasă a creștinătății a mai adus multe raze de speranță în săptămânile luminate ale Sfintelor Paști pe care le-a petercut la Vatican în ultimii 12 ani.
Pentru Papa Francisc iubirea pentru oameni, venită împreună cu smerenie și iertarea păcatelor, au fost vectorii principali ai existenței sale, pentru care trebuie să-l prețuim și să-l admirăm mereu.
