Dacă nu treci în fugă peste ele şi nu eşti familiarizat cu dedesubturile realităţii înconjurătoare, rişti să te tâmpeşti şi, din păcate, chiar să rămâi așa. De multe ori, în societatea noastrã, care a căpătat în ultimii ani o viteză angoasantă, trecem peste știri rapid, cu detaşare, ocupându-ne conştiinţa cu alte şi alte noi percepţii, pe care la depăşim la fel de fulgurant, fără a le aglutina sensurile.
Dincolo de acest bla, bla, însă, adevărata dimensiune a unor evenimente planetare, oricât ar părea de îndepărtate, ne afectează şi pe noi. Bunăoară, s-a calculat la un moment dat că Statele Unite ar avea de achitat pentru războaiele din Irak şi Afganistan trei trilioane de dolari! Trei trilioane de dolari! O sumă astronomică, copleşitoare, pe care contribuabilul american, ca şi cel român ori cel din Insulele Bahamas, o va plăti fără să-şi dea seama. De ce? Pentru că toate aceste aventuri războinice şi financiare se reflectă în preţul combustibililor, al medicamentelor, al produselor, în general. Să nu credeţi că SUA suportă singure această notă de plată. Americanii au grijă ca ea să se disipeze în costurile vieţii a miliarde de oameni de pe tot globul. Numai dobânzile, susţin economişti americani de marcă, la împrumuturile făcute pentru susţinerea cheltuielilor pentru menţinerea forţelor militare în stare beligerantă, se ridicau, la un moment dat, la peste 800 de miliarde de dolari. Iar dacă aici includem, spun aceiaşi specialişti, costurile economice şi sociale, războaiele din Irak şi Afganistan ar putea costa chiar cinci trilioane de dolari! Impresionant, nu? Sigur, există motivații și eu nu sunt printre cei care acuză grosier Satele Unite de jandarmerie mondială.
Dar, e logic atunci să ne întrebăm care e profitul, în viitorul mediu şi îndepărtat, al SUA, în această zonă, din moment ce-şi permite astfel de cheltuieli? Pentru că nimeni, nici un guvern, nici măcar unul slab, nu face greşeli copilăreşti în acest domeniu. La un astfel de nivel, totul se derulează în mod planificat, minuţios calculat, nu neapărat din raţiuni belicoase, pentru că a trecut vremea războaielor de operetă, ci în urma unor imense presiuni financiare venite de la cei care conduc cu adevărat guvernele. De la cei care sponsorizează costisitoare campanii electorale şi apoi, nu-i aşa?, au pretenţia să te controleze total. În faţa acestor uriaşe interese, democraţia, aşa cum o înţelegem noi, este o biată furnică în faţa elefantului.
Nu e vorba numai de Statele Unite ale Americii aici. Vorbim de Rusia, bunăoară, care pare că rezistă, în condițiile unor cheltuieli de război semnificative, cu Ucraina. Sigur, decontul va veni, pentru că triumfalismul de la Kremlin vizavi de marea Rusie are adepți doar printre unii obosiți care cred că de acolo va veni vreodată lumina. Eforturi de război fac și Israelul și Turcia și Franța și Marea Britanie, în tot felul de acțiuni militare, toate cu deconturi ulterioare grase. Deconturi pe care, repet, nu le vor plăti cei ce le inițiază, ci popoarele care robotesc de dimineața până seara. Se vor vedea în prețul vieții. Sigur, vom spune că securitatea și democrația costă și e adevărat, dar parcă mi-aș imagina, așa, într-o utopie blândă, o lume orientată spre cecetare și progres, nu spre „bâte” moderne cu care ne tot dăm în cap.
