Pentru concertul de vineri, 23 februarie, Filarmonica „Banatul” ne oferă un Medalion Richard Strauss. Vom asculta Concertul pentru corn şi orchestră nr.1 în mi bemol major. op.11 şi Simfonia Alpilor, op.64.
Scris la vârsta de 19 ani, primul concert pentru corn este un omagiu adus măiestriei tatălui său, Franz, unul dintre cei mai valoroşi cornişti ai timpului său. Abia după 60 de ani l-a compus pe cel de-al doilea. Această lucrare de tinereţe este o preţioasă mărturie despre felul în care, încă de atunci, stăpânea mijloacele de exprimare, o perfectă cunoaştere a formei şi a posibilităţilor tehnice ale instrumentului solist. Ceea ce cucereşte publicul în primul rând sunt melodiile pline de sevă şi elan romantic. Cele câteva idei muzicale sunt legate organic între ele, subliniind ideile de formă ciclică împrumutate de la Franz Liszt şi folosite în poemele simfonice de mai târziu. Cele trei părţi se execută fără întrerupere. La final, instrumentul solist aduce ultima variantă a temei de bază, încheind concertul într-o atmosferă de elan şi strălucire. Îl vom asculta în interpretarea cornistului Félix Dervaux.
Părintele poemului simfonic modern, autor de opere de excepţie, Richard Strauss a compus doar trei simfonii, Simfonia în fa minor, Simfonia domestica şi Simfonia Alpilor, mai corect — O Simfonie a Alpilor (Ein Alpensinfonie).
Construită între anii 1911 şi 1915, pentru că lucra simultan la mai multe proiecte, el continuă, ducând spre apogeu, drumul unor compozitori de a descrie natura în lucrările lor. Cel mai elocvent exemplu este Simfonia muntelui compusă de Franz Liszt. Deşi este intitulată simfonie, termenul poate fi găsit impropriu, pentru că este compusă într-o singură parte, cu mai multe schimbări de tempo. Strauss, adoptând o formă mai mult de poem gigant, câştigă libertate în compoziţie. Pe lângă eliminarea corsetului simfonic, ca formă, el renunţă la conflictele de idei şi la dezvoltarea esteticii sentimentelor, tipice formelor de sonată din simfonii. Măreţia şi frumuseţea naturii nu sunt descrise prin intermediul sentimentelor născute, ci asistăm la fapte concrete în urcuşul muzical prin munţii Alpi. Sunt descrise evenimentele petrecute pe munte în răstimpul a 11 ore, de la ultimul întuneric înaintea zorilor până la lăsarea nopţii, o succesiune de imagini simfonice puternic sugestive. Pe parcursul desfăşurării sonore vom desluşi talăngile turmelor, vuietul vântului şi alte sunete pe care le poţi auzi în natură. Descrierea muzicală a naturii este foarte plastică, astfel încât ascultătorului nu îi este necesar să cunoască titlurile fiecărei imagini, notate de compozitor în partitură, cum ar fi: noaptea, răsăritul soarelui, ascensiunea, drumul pe lângă pârâu, cascada etc. Frumuseţea acestei compoziţii grandioase nu derivă din implicarea sentimentală a autorului, care este mai degrabă obiectiv, ci din efectele sonore ce descriu o gamă largă de culori, din descrierile onomatopeice, şi nu în ultimul rând, din virtuozitatea remarcabilă a unui colectiv muzical impresionant.
Prima audiţie a simfoniei a fost la 25 octombrie, 1915, la Berlin, sub conducerea compozitorului. Concertul va fi dirijat de maestrul Radu Popa.