SUA a fost, până duminică, 2 martie , un hegemon al lumii occidentale. Participantă cu un rol decisiv la ambele războaie mondiale, America a știut să creeze armate victorioase, capabile să ducă lupte de lungă durată. A fost nevoie de un moment dezastruos din punct de vedere diplomatic – întâlnirea din Biroul Oval, de la Casa Albă, din 28 februarie 2025, dintre Volodimir Zelenski și o mare parte a guvernului american – pentru ca echilibrul fragil al relațiilor internaționale să fie zguduit.
Atunci s-a văzut că Donald Trump nu a vrut, sau nu a putut să rostească cuvântul „agresor” referitor la Rusia în războiul cu Ucraina. Zelenski a fost încolțit de o haită lacomă și buimacă, care a călcat în picioare toate relațiile de solidaritate democratică cimentate timp de aproape două secole între America și Europa. Atitudinea față de Ucraina nu doar că a fost lipsită de sprin, dar a părut de-a dreptul ostilă.
Donald Trump, împreună cu JD Vance și Marco Rubio, a încercat să-i impună lui Zelenski o „broască râioasă” pe care acesta ar fi trebuit să o înghită fără să scoată un cuvânt sau să-și exprime vreo nemulțumire . Brutalitatea cu care s-a desfășurat acest episod va lăsa urme adânci, care se vor vindeca greu – poate doar dacă va avea loc o schimbare rapidă în politica americană. După cum spunea un prieten de-al meu: „Trebuia ca glonțul tras în vară să aibă o abatere de 10 cm.” Sigur că nu dorim așa ceva, dar uneori istoria are un curs întunecat și imprevizibil.
O rază de speranță a apărut în Europa pe 2 martie, la summitul de la Londra, unde liderii europeni au încercat să ofere Ucrainei o consolare și să găsească soluții rapide pentru a preveni o capitulare în doar câteva săptămâni. Toate țările europene vor fi nevoite să se înarmeze și să își dezvolte propriile capacități de producție militară avansată, fără să mai privească mereu spre America pentru sprin. Cel mai probabil, serviciul militar obligatoriu sau o formă de pregătire militară generalizată va reveni în Europa, astfel încât armatele statelor europene să își mărească efectivele de cel puțin 4-5 ori, atingând un potențial de ripostă echivalent cu cel american.
Acest lucru nu se va întâmpla în câteva luni, ci va dura câțiva ani – asta dacă va exista răgazul necesar pentru atingerea acestui obiectiv. Zelenski nu a fost forțat să înghită broasca râioasă, dar gustul amar al trădării va persista mult timp. Țările est-europene nu sunt pregătite să facă față unui conflict militar direct cu Rusia, nu din cauza absenței arsenalului nuclear, ci din cauza insuficientei înzestrări militare și a numărului mic de divizii disponibile pentru o desfășurare rapidă.
America a reușit, în doar câteva zile, să destabilizeze Europa, care acum încearcă să se regăsească, să se regrupeze și să își identifice lideri capabili să înfrunte politic și economic fostul aliat de peste Atlantic. Absența moralei, a eticii, a diplomației și a bunului simț din partea SUA va avea consecințe grave pe termen lung, atât pentru America, cât și pentru Europa.
Marți spre miercuri noaptea, în discursul din negocierile SUA-Ucraina, reiese că negocierile se reiau. Probabil cu altfel de șantaj. Broasca râioasă va fi înghițită până la urmă.
Când nu știi să-ți păstrezi prietenii, nu faci decât să-ți înmulțești dușmanii.
